Teoria instruirii. Teoria evaluării

CAPITOLUL I

Introducerea în problematica generală a evaluării

1.1. DEFINIREA ŞI IMPORTANŢA EVALUĂRII

Evaluarea este o componentă a oricărei activităţi umane care tinde spre obţinerea unor rezultate, fapt ce implică necesitatea de a stabili în ce măsură rezultatele propuse au fost efectiv obţinute.

În sensul cel mai larg, evaluarea are un rol deosebit în viaţa fiecărei fiinţe umane. Omul trăieşte sub semnul măsurii şi al comparaţiei cu alţii şi cu sine. În întreaga lui existenţă el este permanent evaluat şi la rândul lui evaluează pe cei cu care intră în contact. Evaluarea/ valorizarea este o dovadă că persoanele, lucrurile, evenimentele nu ne sunt indiferente, prezintă pentru fiecare dintre noi anumite semnificaţii.

Având în vedere că educaţia este o activitate socială complexă, apare necesitatea ca şi aceasta să fie supusă evaluării. Evaluarea, într-o accepţiune largă, se concentrează asupra eficienţei sistemului de învăţământ, considerat ca subsistem al sistemului social. Pe baza datelor furnizate de evaluare se sta-bileşte dacă sistemul educaţional îşi îndeplineşte funcţiile pe care le are, dacă obiectivele sistemului au fost îndeplinite.

Evaluarea apare ca o componentă esenţială a activităţii de învăţământ, în general, a procesului de învăţământ, în special. Procesul de învăţământ este un proces cu reglare şi autoreglare. Acest lucru este posibil deoarece fluxul informaţional circulă de la comandă spre execuţie şi invers, de la execuţie spre comandă. Circuitul fluxului informaţional de la execuţie la comandă se realizează prin intermediul mecanismului conexiunii inverse, secvenţă importantă a procesului de învăţământ care reprezintă în fapt evaluarea.

Evaluarea este punctul final dintr-o succesiune de evenimente care cu-prinde:

• stabilirea finalităţilor/scopurilor pedagogice prin prisma comporta-mentelor dezirabile ale elevilor;

• proiectarea şi înfăptuirea programului de realizare a scopurilor pro-puse;

• măsurarea rezultatelor obţinute ca urmare a aplicării programului;

Pe baza rezultatelor obţinute prin acţiunea de evaluare urmează să se adopte decizii de ameliorare a activităţii în etapa următoare.

Abordată din această perspectivă, evaluarea pedagogică apare ca o ac-ţiune managerială care impune raportarea rezultatelor obţinute în activitatea educativă la un ansamblu de criterii specifice domeniului, cu valoare de etalon, în vederea luării unor decizii optime cu privire la desfăşurarea activităţii în eta-pa următoare.

Analiza conceptului de evaluare pedagogică îmbină perspectiva so-ciologică realizată în termeni de sistem, cu cea psihologică angajată la nivelul procesului de învăţământ, vizează deopotrivă, calitatea sistemului educaţional, în ansamblul său, precum şi evaluarea diferitelor componente ale sistemului.

Evaluarea de sistem urmăreşte gradul de realizare a finalităţilor ma-crostructurale în anumite limite de timp şi spaţiu. Permite măsurarea şi aprecierea unor aspecte centrate asupra raporturilor dintre învăţământ şi viaţa socio-economică şi culturală, corelarea calităţii învăţământului cu contribuţia sa la dezvoltarea socială.

Evaluarea de proces urmăreşte gradul de realizare a obiectivelor la nivel microstructural.

Teoria curriculum-ului corelează cele două perspective de analiză a evaluării la nivel de sistem şi la nivel de proces. Evaluarea procesului de învăţământ devine astfel o activitate de corelare, organizare şi interpretare a datelor privind efectele şi calitatea activităţii instructiv-educative cu scopul de a stabili noi măsuri de eficientizare a funcţionalităţii întregului sistem edu-caţional. Reprezintă o acţiune psiho-socială complexă care reflectă, pe de o parte, nivelul de pregătire al elevilor incluşi în sistem, iar pe de altă parte, cali-tatea variabilelor de sistem angajate operaţional la nivelul relaţiei dintre subiectul acţiunii educative-cadrul didactic-şi obiectul educaţiei –elevul