Recrutarea și selecția pentru postul de reprezentant medical

INTRODUCERE

Trăim într-o societate în care schimbările se succed cu o mare rapiditate şi în care, pentru lumea afacerilor, provocările şi obligativitatea schimbării ţin de domeniul normalităţii.

Ori, fără resurse umane, capabile de schimbare şi adaptare, de creativitate şi competenţe profesionale multiple, organizaţiile de orice fel sunt sortite eşecului. În acest context, oamenii reprezintă o resursă vitală, de azi şi de mâine a tuturor organizaţiilor, care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul acestora.

Recrutarea resurselor umane este procesul managerial de menţinere şi dezvoltare a celor mai adecvate surse interne şi externe necesare asigurării cu personal competitiv în vederea realizării obiectivelor organizaţiei.

După cum menţionează numeroşi specialişti în domeniul resurselor umane, succesul şi supravieţuirea organizaţiilor în general şi firmelor în special este asigurată aproape în totalitate de calitatea forţei de muncă. Asfel, organizaţiile trebuie să se concentreze în primul rând asupra soluţionării în mod corespunzător a următoarelelor probleme:

- identificarea calificărilor sau a aptitudinilor şi alegerea sau selecţia candidaţilor care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor noi sau vacante;

- identificarea şi atragerea candidaţilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, surse sau medii de recrutare;

- respectarea legislaţiei în domeniul referitor la oportunităţile egale de angajare şi corectarea practicilor discriminatorii anterioare sau a unor dezechilibre existente.

Soluţionarea cu succes a acestor probleme înseamnă, totodată, succesul întregului proces de asigurare cu personal, proces deosebit de important, dacă se au în vedere, în special, efectele unor posibile greşeli sau erori de angajare. De exemplu, respingerea unui candidat competitiv sau acceptarea unuia slab pregătit constituie un prejudiciu pentru organizaţie.

Recrutarea şi selecţia resurselor umane sunt procese vitale pentru o organizaţie care doreste nu numai supraveţuirea pe piaţă, ci şi întărirea poziţiilor pe această piaţă şi pătrunderea cu succes pe alte pieţe noi. Pentru evitarea problemelor viitoare cu personalul trebuie acordată atenţie sporită proceselor de recrutare şi de selecţionare a resurselor umane. De calitatea desfăşurării acestor procese depinde dezvoltarea ulterioară a întreprinderii moderne.

Pentru recrutarea eficientă, angajatorul tebuie să ştie unde şi cum să caute personal. La fel patronul trebuie să ştie ce fel de muncă va executa angajatul şi ce calităţi personale şi profesionale trebuie să posede angajatul pentru realizarea sarcinilor impuse de post. O importanţă mare au metodele de evaluare a candidaţilor în procesul selecţiei pentru selecţia celor mai buni specialişti. Managerii trebuie să posede informaţii despre aceste metode de evaluare pentru a alege cea mai bună şi potrivită metodă de selecţie impusă de caracteristicele postului.

Recrutarea şi selecţia sunt procese continue, deoarece orice firma deseori se confruntă, în oricare măsură, cu fluctuaţia de personal, cu lipsa de personal calificat, cu apariţia noilor posturi datorita dinamicii organizaţionale. De aceea, pentru îmbunătăţirea metodelor de recrutare şi selecţie aceste procese au nevoie, de asemenea, de evaluarea eficienţei acestora şi de un feed-back pe măsură.

Nu în ultimul rând, procesul de asigurare a firmei cu resurse umane trebuie sa fie bine planificat. Nu pot fi găsite „într-o noapte” specialiştii necesari, privind din punct de vedere calitativ şi cantitativ și resursele financiare sunt deseori limitate.

CAPITOLUL I

COORDONATE TEORETICE PRIVIND RECRUTAREA ŞI SELECŢIA RESURSELOR UMANE

1.1 Necesitatea activităţii de recrutare a resurselor umane

Din punct de vedere practic, recrutarea şi selecţia reprezintă două etape ale aceluiaşi proces şi anume asigurarea organizaţiei cu resurse umane, definită ca un ansamblu de activităţi privind identificarea persoanelor care corespund caracteristicilor aferente posturilor vacante, testarea acestei corespondenţe şi atragerea persoanelor agreate în cadrul organizaţiei .

Recrutarea este o etapă firească în procesul de elaborare a strategiei şi planificării resurselor umane. Ea reprezintă o etapă de bază a asigurării personalului, etapă foarte importantă ce necesită tehnici speciale, calitatea recrutării condiţionând performanţele viitoare ale firmei.

Astfel, recrutarea reprezintă un proces de căutare, identificare, localizare şi atragere a candidaţilor potenţiali din care se vor selecta cei mai competitivi şi care corespund cel mai bine cerinţelor şi intereselor organizaţiei. Totodată, recrutarea este un proces public prin care oferta devine cunoscută celor interesaţi şi reprezintă o comunicare în dublu sens: organizaţie – candidat şi candidat - organizaţie.

Planificarea resurselor umane este parte a planificării de afaceri şi reprezintă procesul de analiză şi identificare a necesarului de personal pe profesii, calificări, vârstă, sex. Planificarea resurselor umane începe cu identificarea şi recunoaşterea filozofiei şi misiunii unei organizaţii şi continuă cu examinarea mediului înconjurător extern, evaluarea punctelor tari şi a celor slabe, prognozarea capacităţii de organizare, stabilirea obiectivelor şi a strategiilor şi implementarea, respectiv revizuirea planurilor.

Planificarea operaţională a resurselor umane presupune prognozarea în timp şi spaţiu a activităţilor care au drept scop recrutarea, instruirea, integrarea şi recompensarea resurselor umane . Spre deosebire de planificarea strategică care are, inevitabil, un caracter orientativ, planificarea operaţională a resurselor umane trebuie să fie mult mai precisă, atât în ceea ce priveşte rezultatele, cât şi în ceea ce priveşte responsabilităţile, mijloacele şi căile de acţiune, termenele de realizare şi costurile admisibile.

Recrutarea personalului urmează în mod logic planificării resurselor umane, fapt pentru care specialiştii, Lloyd L. Byars şi Leslie W. Rue subliniază relaţiile existente între analiza posturilor, planificarea personalului, recrutarea şi selecţia resurselor umane ( fig.1).

Figura 1.1 Analiza posturilor, planificarea personalului, recrutarea şi selecţia resurselor umane

Sursa : Byars, L.L., Rue, L.W. – „Human Resource Management”, Irwin, Illinois, 1987

Obiectivul fundamental al recrutării permite identificarea unui număr suficient de mare de candidaţi care îndeplinesc condiţiile de a fi selectaţi.

Recrutarea reprezintă preluarea efectivă din rândul indivizilor selecţionaţi, pe aceia ale căror cunoştinţe profesionale în domeniu, personalitate şi aptitudini corespund cel mai bine posturilor vacante scoase la concurs. Prin urmare, recrutarea resurselor umane se referă la confirmarea necesităţii de a angaja personal, la unele schimbări în situaţia angajării cu personal, precum şi acţiunile întreprinse de localizare şi identificare a potenţialilor candidaţi şi pentru atragerea celor competitivi, capabili să îndeplinească cât mai eficient cerinţele posturilor.

Din această perspectivă, nevoile de recrutare pot fi strategice, deoarece răspund unor nevoi pe termen lung, pot răspunde unor urgenţe temporare sau unor cerinţe conjuncturale sau pot fi legate de mişcările interne de personal (promovare, transferuri, dezvoltări).

Recrutarea personalului poate avea caracter permanent şi sistematic sau se poate realiza numai atunci când apare o anumită necesitate. Dacă recrutarea resurselor umane se desfăşoară continuu şi sistematic, organizaţia are avantajul menţinerii unui contact permanent cu piaţa muncii.