Relația între achizițiile operaționale la clasele V-VIII și orientarea profesională a adultului

Argument

Acesta cercetare încearca sa stabileasca o legatura existenta între activitatea profesorului si implicarea scolii (la clasele V-VIII) în orientarea si dezvoltare profesionala a viitorului adult.

Profesorul nu este profesor fara elevi. Prin natura sa meseria de profesor presupune lucrul cu indivizii în formare. Binecuvântare sau blestem, cadrul didactic poarta pe umeri povara dulce sau amara a responsabilitatii de a „lansa în viata” tineri pregatiti sa faca fata provocarilor unei lumi în permanenta schimbare. Iubit sau urât, adorat sau detestat, aprobat sau dezaprobat, profesorul are misiunea de a completa sau de a desavârsi formarea viitorilor cetateni adulti.

Daca rezultatele scolare obtinute de elev vor fi pe masura asteptarolor sale acesta va încerca sa depuna mai mult efort pentru activitatea de învatare, va încerca sa adopte un stil de învatare caracteristic care sa-l ajute sa obtina cât mai multe performante.

Profesorul este cel care trebie sa fie mereu alaturi de elev si sa îi ofere sprijin atît în problemele scolare cât si în cele extrascolare. Sa-i calauzeasca pasii catre un viitor securizant, fara griji si plin de satisfactii. Daca profesorul tine cont de capacitatea fiecarui elev si îi evalueaza cunostiinte în functie de acesta fara sa-i ceara „luna de pe cer”, se va putea stabili între ei o legatura foarte puternica ce îsi va pune amprenta mult timp asupra alegerilor elevului.

„Arta pedagogica este mai înainte de toate arta de a te pune la dispozitia copiilor, de a simpatiza cu ei, de a le întelege universul, de a le sesiza interesele care îi anima, se întemeiaza în mare parte pe un dar, pe care candidatii la functia de profesor îl au sau nu îl au.”

Instrumentele folosite în cercetare – Scala de Evaluare a Modului în care este Perceput Profesorul (S.E.M.P.P.), Structura motivationala a personalitatii (SMP),Chestionarul privind stilul de învatare predominant si Chestionarul de interese profesionale (Tip Holland)

Cuvinte cheie: învatare, relatia elev-profesor, motivatie, motivatia scolara, orientare profesionala.

CAPITOLUL I

CADRUL TEORETIC

1.1. Activitatea de învatare

1.1.1.Caracterizare generala

Educabilitatea reprezinta capacitatea si disponibilitatea indivizilor umani de a fi receptivi la influente si interventii educative, realizând astfel structuri si functii specifice în personalitatea proprie, pe etaje si nivele succesive în ontogeneza.

Educabilitatea este cea care contureaza dezvoltarea prin furnizarea unui cadru al potentialului personal si limitarea a ceea ce pote fi modificat prin învatare, cultura alimentatie.

Mediul începe sa actioneze asupra dezvoltarii imediat dupa nastere, dar nici mediul prenatal nu trebuie ignorat

Educatia apare ca liantul dintre potentialitatea de dezvoltare si oferta de posibilitati a mediului. O actiune educativa reusita, este cea care armonizeaza cererea si oferta, lucru nu tocmai usor, luând în considerare unicitatea ereditatii si a constelatiilor de mediu.

Piaget este cel care a contribuit considerabil, prin studiile sale, la întelegerea dezvoltarii cognitive a copilului.

Stadiul reprezinta o perioada identificabila în cadrul unui proces continuu, care prezinta propria sa coerenta inerenta, care se distinge de alte perioade similare identificabile.

Piaget a identificat existenta a patru stadii majore în dezvoltarea cognitiva:

1. stadiul senzorio-motor – anterior utilizarii simbolurilor si a limbajului, în care se realizeaza trecerea de la reflexele neconditionate la cele conditionate si reactii diferentiale;

2. stadiul preoperational – caracterizat prin gândire egocentrica, animism , artificialism, imposibilitatea de a se centra asupra mai multor aspecte ale situatiei;

3. stadiul operatiilor concrete – caracterizat prin conservare, reversibilitate, diminuare a egocentrismului, judecati morale subiective;

4. stadiul operatiilor formale – caracterizat prin gândire abstracta logica.