Sindroame Produse de Trunchiul Cerebral

8. Sindroame clinice produse de leziuni ale trunchiului cerebral

Trunchiul cerebral poseda o mare densitate de structuri vitale, inghesuite intr-un volum mic :

- nucleii nervilor cranieni si o parte din fibrele acestora

- tracturi senzoriale ascendente, care urca de la maduva catre talamus si cortex

- cai motorii descendente corticale si subcorticale destinate trunchiului cerebral si maduvei spinarii

- formatiunea reticulata cu centrii autonomi care controleaza respiratia, presiunea sanguina, functiile gastro-intestinale

- nucleii pentru trezire si starea vigila

Datorita acestor particularitati structurale, leziunile trunchiului cerebral sunt extrem de multe si pot fi foarte complexe, in functie de localizare, de extensie si de profunzime.

Cele mai cunoscute si cu repercusiuni adesea fatale sunt : tumorile, abcesele cerebrale si hemoragiile cerebrale. Aceste leziuni produc multiple, diverse sindroame cerebrale, cu manifestari specifice, dintre care cele mai cunoscute sunt : paraliziile unor segmente faciale la nivelul pleoapei, la nivelul limbii sau la nivelul diferitilor muschi faciali, in functie de nervul cranian implicat, absenta sau modificarea reflexelor pupilare sau palpebrale, pierderea sau modificarea sensibilitatii cutanate si mucoase, profunde sau superficiale, modificarea vocii, a deglutitiei, a reflexului faringian, modificari ale tonusului muscular la nivelul capului, gatului, umerilor si a portiunii superioare a bratelor.

Formatiunea reticulata

Formatiunea reticulata a trunchiului cerebral se intinde in partea superioara pana la diencefal (talamus, hipotalamus si cortex) si in partea inferioara pana la nivelul maduvei spinarii.

- a fost descrisa, initial, de un medic roman, Cajal, in 1911, dar atunci a fost descrisa ca o simpla structura de sprijin si abia mai tarziu s-a putut afirma ca formatiunea reticulata are si alte functii, care au fost greu de precizat la inceputul studiilor

- este alcatuita din nuclei si fibre si este dispusa in forma de retea, in afara grupelor nucleare de substanta cenusie din trunchiul cerebral

- este in legatura cu toti centrii si nucleii reticulati de la toate nivelele cerebrale ; formeaza, astfel, un sistem functional foarte important, care a primit numele de sistemul reticulat activator ascendent (SRAA). Aceasta structura este bine sistematizata, cu rol in mentinerea tonusului cerebral sau a starii vigile, care este acea stare de pregatire a intregului sistem nervos, pentru orice tip de activitate cerebrala. Pe fondul acestei stari vigile, formatiunea reticulata contribuie la realizarea unor reflexe si la reglarea unor mecanisme de integrare legate de emotii, perceptii, motivatii, somn si habituare

- este foarte importanta pentru functii precum : atentia accentuata, lipsa de reactie, repulsia la un anumit stimul. Absenta actiunii sale corticale duce la somn, iar stimularea sa produce trezirea

- formatiunea reticulata alcatuieste si un al doilea sistem important, numit sistemul reticulat descendent, cu rol in modelarea tonusului muscular, in sens activator sau inhibator

- in 1972, prof. Danaila, care a continuat studiile prof. Cajal, a descris un al treilea sistem  sistemul reticulat inhibitor ascendent. Lezarea acestuia produce sindromul de logoree si hiperkinezie, caracterizata prin agitatie motorie si vorbire fara sfarsit

Sistemul reticulat activator ascendent si sistemul reticulat inhibitor ascendent sunt conectate reciproc si actioneaza in mod continuu, ilustrand starea de veghe si somn, precum si intreaga gama de aspecte intermediare dintre acestea. Alaturi de aceste sisteme reticulate, mai actioneaza sistemul umoral hormonal, sistemul vegetativ, motivatiile, trebuintele, vointa si ratiunea. Impreuna realizeaza extrem de multe functii, care contribuie la functionarea psihicului : vigilenta corticala, perceptia, discriminarea temporo-spatiala, memorizarea, expresia emotionala, recompensa, ritmurile biologice, somnul, reglarea fina a miscarilor muschilor scheletici, pozitia si locomotia, indemanarea, gestica, expresia faciala, masticatia, deglutitia, respiratia, circulatia, precum si controlul sistemului somato-senzorial si neuroendocrin.

Sindroame de tip reticulat produse prin leziuni ale formatiunii reticulate

- mutismul akinetic  este o tulburare permanenta sau intermitenta a starii de constienta, caracterizata prin lipsa de raspuns la intrebari, fapt care se numeste mutism, imobilitate a corpului si capului, ceea ce se numeste akinezie, prin prezenta orientarii globilor oculari spre punctul de interes, dar cu lipsa raspunsului emotional si motor la incercarea de comunicare a examinatorului. Bolnavul nu este paralizat, dar se comporta ca si cum ar fi. Acest sindrom are origine reticulata. Cu toate acestea, ritmul veghe-somn este pastrat, iar alimentarea este posibila, deglutitia fiind buna. Leziunile anatomice in urma carora apare acest sindrom sunt foarte variate, fiind observate in cursul proceselor lezionale, intinse de la punte pana la nucleii bazali ai bulbului. Aceste leziuni se manifesta la nivelul sistemului reticulat activator ascendent.