Tulburare de conversie la copil școlar

Introducere

Tulburarea de conversie implică simptome neexplicate sau deficite care

afectează activitatea motorie voluntară sau sensibilitatea, sugerând o condiţie

neurologică sau altă condiţie medicală generală. Se consideră că factori psihologici

sunt asociaţi cu simptomele sau deficitele.

Tulburarea de conversie , denumita si isterie este un tip de tulburare mentala in care o varietate mare de simptome senzoriale, motorii sau psihice pot aparea. Este traditional clasificata ca una din psihonevroze si nu depinde de nici un factor patologic organic sau structural. Termenul isterie deriva din termenul grecesc hystera care inseamna “uter”,si reflecta credinta stramoseasca ca isteria era o tulburare specific feminine rezultand din problemele functionarii uterului. De fapt simptomele tulburarii de conversie pot aparea la ambele sexe atat la copii cat si adulti, desi sunt observate mai des in viata adulta. Manifestarile senzoriale si motorii ale tulburarilor de conversieiau multe forme si sunt reactii convertive schitate pentru ca anxietatea ce sta la baza se presupune ca a fost convertita in simptome fizice.

Tulburarea de conversie este una din cele cateva tipuri de tulburari somatoforme in care problemele psihologice produc simptome psihice.

Aceste tulburari au fost puternic stigmatizate de multi doctori care le spuneau pacientilor ca problema este “doar in capul tau”. Cercetarile conexiunilor dintre minte si corp cresc intelegerea noastra a acestor tulburari si ar trebui sa reduca stigmatizarea pentru ca este evident ca aceste reactii sunt reale, cauzeaza stres adevarat sin u pot aparea si disparea dupa vointa noastra

Diagnosticul tulburarilor de conversie este pus dupa ce am exclus toata patologia organica si am identificat un factor psihologic stressor relevant. Problemele diagnosticarii include măsura în care tulburările organice poate şi ar trebui să fie excluse; un acord cu privire la ceea ce constituie relevanta conflictului psihologic , precum şi criteriile utilizate pentru a exclude prefacatoria.

Dupa DSM IV criteriile de diagnostic sunt:

Criteriul A: prezenţa de simptome sau de deficite afectând funcţionarea motorie voluntară sau senzorială, care sugerează o condiţie neurologică sau o condiţie medicală generală

Criteriul B: Factorii psihologici sunt consideraţi a fi asociaţ i cu simptomul sau deficitul,

judecată bazată pe observaţia că iniţierea sau exacerbarea simptomului sau deficitului este precedată de conflicte sau de alţi stresori

Criteriul C: Simptomele nu sunt produse intenţional sau simulate, ca în tulburarea facti ce sau în simulare

Criteriul D:Tulburarea de conversie nu este diagnosticată dacă simptomele sau

deficitele sunt explicate complet de o condiţie neurologică sau de altă condiţie

medicală generală, de efectele dir ecte ale unei substanţe, ori ca o experienţă sau comportament sancţionat cultural

Criteriul E: Problema trebuie să fie semnificativă clinic, fapt evidenţiat prin detresă marcată, deteriorare în domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcţionare ori prin faptul că justifică evaluare medicală

Criteriul F: Tulburarea de conversie nu este diagnosticată dacă simptomele sunt limitate la durere sau la disfuncţie sexuală,survin exclusiv în cursul tulburării de somatizare ori sunt explic ate mai bine de altă tulburare mentală

Diagnosticul de tulburare de conversie trebuie pus numai după ce a fost efectuată o investigaţie medicală completă pentru a exclude o condiţie neurologică sau o condiţie medicală generală etiologică. O „paralizie" poate implica incapacitatea de a efectua o anumită mişcare sau de a mişca o întreagă parte a corpului, mai curând decât un deficit

corespunzând patternului de inervaţie motorie. Simptomele de conversie sunt adesea contradictorii. O extremitate „paralizată" va fi mişcată neglijent când individul se îmbracă ori atenţia îi este îndreptată în altă parte. Un braţ „paralizat" dacă este ridicat deasupra capului si eliberat îşi va menţine pentru puţi n timp poziţia, apoi va cădea în lături, mai curând decât să atingă capul. Dificultatea în deglutiţie va interesa în egală măsură lichidele si solidele. „Anestezia" de conversie a unui picior sau mâini poate urma o distribuţie, aşa zisă în şosetă sau în mănuşă, cu pierdere uniformă a tuturor modalităţilor senzoriale (adică, tact, temperatură si durere), demarcată net de un reper anatomic, mai curând decât conform dermatoamelor.

Diagnosticul de tulburare de conversie trebuie pus numai dacă individul experientează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic.