Cuprins
- I. Introducere.1
- II. Clasificarea drogurilor.2
- III. Cauzele consumului de droguri.3
- IV. Cum este afectat creierul de droguri.5
- V. Sindroamele dependenţei.5
- VI. Prevenţia.6
- VII. Criteriu de diagnostic al dependenţei.7
- VIII. Studiu de caz.8
- IX. Concluzii.9
- X. Bibliografie.10
Extras din proiect
I. Introducere
Toxicomania a fost şi este una dintre cele mai spinoase probleme ale societăţii contemporane, cu accente dramatice chiar şi în ţara noastră. Şi aceasta mai ales pentru faptul că deşi existau informări publice despre pericolul pentru societate al drogurilor, mulţi ani după anul de răscruce 1989 instituţiile abilitate şi retribuite pentru prevenirea consumului de droguri în ţara noastră au aplicat “ politica struţului”. Ba, mai mult, au încercat continuu să asigure opinia publică despre inexistenţa unei astfel de probleme; chiar daca o admiteau uneori, clamau sus şi tare “ ţinerea sub control” a consumului de droguri.
Expresia “ consum de droguri” are o semnificaţie evidenţiată şi este lipsită de judecăţi morale: consumul este consum, iar termenul presupune administrarea atât într- o manieră aprobată de societate, cât şi ubna dezaprobată. Limita dincolo de care utilizarea devine consum excesiv este una cât se poate de subiectivă. “ Consumul de droguri “ este termenul preferat în Marea Britenie atunci când comportamentul este, din perspectiva autorităţilor, problematic, în vreme ce în America, în asemenea situaţii, se foloseşte cu precădere termenul mai peiorativ de “ abuz”. “ Consumul în scop recreativ “ implică un consum inofensiv şi ocazional, în cadrul unui stil de viată libertin.
“ Un consumator de droguri ajuns la stadiul de toxicomanie îşi petrece marea majoritate a timpului căutând şi consumând droguri. Modul său de viaţă este total dezorganizat . Pentru el , necesităţile vitale de a bea, a mânca şi a dormi trec pe planul al doilea . Bioritmul său este inversat: trăieşte noaptea şi doarme ziua. Apar şi semne care traduc degradarea stării generale . El nu- şi mai îngrijeşte sănătatea, deoarece nu mai percepe corect durerea provocată de procesele infecţioase , reumatice , etc . Trăind într- o anumită clandestinitate , căutând fără încetare bani pentru a- şi procura drogul, situaţia sa de insecuritate socială nu îi mai permite să se ocupe nici de sănătatea şi nici de viaţa sa.“
“ O persoană poate alege în mod conştient, la un moment dat, să folosească droguri, dar dependenţa de substanţe nu înseamnă numai uz excesiv de droguri. Cercetări ştiinţifice recente au dovedit în mod indubitabil că drogurile nu numai că interferează cu funcţionarea normală a creierului, creând sentimente puternice de plăcere, dar au de asemenea şi efecte pe termen lung asupra metabolismului şi activităţii creierului. Modificările produse în neurobiologia creierului transformă abuzul de substanţe în dependenţă, care este o boală cronică, recurentă şi care poate fi tratată. Prin tratament, ajustat fiecarei persoane şi situaţii în parte, persoanele cu dependenţă de droguri pot învăţa să- şi controleze condiţia şi să ducă o viaţă normală.”
II. Clasificarea drogurilor:
Există o clasificare a drogurilor în funcţie de efectul principal pe care îl au asupra minţii umane:
• Sedativele: acestea sunt: alcoolul pastilele sub formă de barbiturice sau de
tranchilizante slabe, precum valium- ul sau alte benzodiazepine, gazele anestezice şi alte substanţe volatile. Aceste sedative au capacitatea de a scădea controlat activitatea cerebrală şi de a produce o stare de relaxare sau de somnolenţă. În doze mai mari, ele provoacă intoxicaţie şi chiar inconştienţă. Aceste substanţe au de asemenea şi capacitatea de a mări timpul de reacţie şi de a scădea coordonarea.
• Stimulentele sunt: cocaina, amfetamina şi cofeina. Acestea au capacitatea de a creşte activitatea cerebrală, provocând o stare de excitare nervoasă şi de vigilenţă. Drogurile cele mai puternice din această grupă pot provoca, în cazul unor doze mari, discontinuitatea procesului de gândire, excitabil extremă şi halucinaţii.
• Opiacee. Opiul este părintele tuturor opiaceelor, însă în această grupă există şi droguri sintetice ce simulează efectele opiului.Acestea produc o euforie de tip special, intens, ce se diferenţiază de tipul mai grosolan al efectului indus de sedative.
• Halucinogene. Două exemple de halucinogene sunt mescalina, o substanţă din plate, şi LSD ( acid hisergic dietilamid), un drog sintetic.
• Droguri cu acţiuni multiple. Printre aceste substanţe se numără canabisul ( sedativ şi halucinogen ), nicotina ( sedativ şi stimulent ), ecstasy ( stimulent şi halucinogen).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Consiliere in Adictie - Droguri.doc
- cuprins droguri.doc