Implimentarea Tehnologiilor Moderne în Clasele Liceale

INTRODUCERE

Implementarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii în educaţie capătă coerenţa şi profunzimea unei paradigme care, considerăm noi, devine caracteristică pentru tinerele generaţii, ce sunt obligate prin definiţie să însuşească şi să aplice eficient produsele noilor „izbucniri tehnologice”, la soluţionarea problemelor cotidiene specifice unei societăţi postindustrializate.

O societate postindustrializată este, în primul rând, şi o societate informaţională care presupune existenţa şi funcţionarea unui sistem educaţional eficient şi durabil ce creează premize

optime şi oferă şanse reale tinerelor generaţii să-şi realizeze potenţialul creator şi să-şi cultive cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a face faţă problemelor socio-economice stringente cu care se confruntă ţara noastră în procesul de integrare europeană. Aderarea Republicii Moldova la procesul de la Bologna a scos în evidenţă o serie de probleme ce ţin de implementarea noilor tehnologii informaţionale în învăţământul universitar şi preuniversitar din ţara noastră.

O problemă majoră se referă la utilizarea eficientă a tehnologiilor computaţionale în procesul de predare-învăţare a informaticii, fotbalului din treapta liceală, în general.

Astfel, actualitatea temei de cercetare este determinată de: (a) transformările socioeconomic în societatea contemporană; (b) dezvoltarea ultra-rapidă a tehnologiilor computaţionale în plan mondial; (c) necesitatea implementării eficiente şi pe scară largă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiei în procesul de predare-învăţare a diverselor discipline în învăţământul universitar şi preuniversitar; (d) necesitatea elaborării noilor metodologii şi strategii didactice privind utilizarea tehnologiilor computaţionale în procesul de predare-învăţare a cursului liceal de informatică.

Nivelul de dezvoltare socio-economic al Republicii Moldova are conexiune directă cu sistemul de educaţie care stabileşte criteriile privind performanţele academice şi „impune” un anumit nivel de pregătire profesională a viitorilor specialişti ce vor fi implicaţi, ulterior, în economia naţională. Dar calitatea învăţământului superior, din ţara noastră, depinde direct de calitatea şi eficienţa învăţământului preuniversitar.

Tehnologia educaţională se ocupă de tehnologia în educaţie. Este implicată în folosirea tehnologiei ca „instrument” pentru a intensifica procesul de predare-învăţare în cadrul tuturor disciplinelor. Tehnologia educaţională este preocupată de predarea şi învăţarea cu ajutorul tehnologiei. Cuvintele şi expresiile cheie legate de acest ultim domeniu includ: media; multimedia; hard-ware şi software; telecomunicaţii; procesare de date; medii informatice; a identifica, a evalua şi a strânge informaţia; şi mulţi alţii din sfera aceasta.

Acum întrebarea care se pune este, dacă această tehnologie educaţională funcţionează pe post de portavoce a educaţiei sau este doar un amortizor care ucide educaţia pe nesimţite. Se pare că nu am trecut încă în totalitate de hopul pre-judecăţii noului (care este deja vechi). Proverbul spune că nu poţi învăţa un câine bătrân trucuri noi, aş parafraza afirmând că nu poţi preda unui „bătrân al poporului” un limbaj nou.

Încă mulţi dintre noi se tem ca nu cumva să ne prindă „păianjenul” de aceea Internetul nu este explorat la nivelul maxim nici de educatori şi nici de elevi sau studenţi. Aici aş putea exemplifica principalele utilizări ale Internetului în România: chat, verificarea poştei electronice, plagierea lucrărilor, vizitarea situ-urile cu conţinut îndoielnic. Încă nu am avut ocazia, cu excepţia a două sau trei cazuri, să mi se recomande în cadrul unui curs o pagină de web pentru aprofundare, extindere sau cercetare.

Creşterea şi educarea copiilor noştri este o investiţie crucială pentru viitorul societăţii Europene. Părinţii, ca educatori primari, au un rol vital în contribuţia şi asigurarea dezvoltării unor cetăţeni responsabili în acord cu valorile morale şi democratice. În secolul al XXI-lea impactul mediei, în mod special în cadrul existent al tehnologiilor comunicaţionale şi informaţionale, va creşte simţitor. Aceasta în contextul în care pe agenda Uniuniii Europene şi pe cea a guvernelor naţionale aceste tehnologii rămân o prioritate.

Problema este dacă studiile care se vor face în urma sondajelor vor avea rezultate pozitive sau vor înclina spre polul opus. Schimbările interioare cer timp, iar schimbările sociale nu aşteaptă, educaţia tradiţionalã trebuie compensată cu o altfel de educaţie care să fie în măsură să răspundă cerinţelor actuale ale unei societăţi care presupune în numai cîteva decenii o schimbare fundamentalã înspre un nou mod de viaţă bazat pe o institutie inedită pe care cineva a numit-o „vila electronică”, pe şcoli şi corporaţii ale viitorului schimbate radical. În această societate ocupă din ce în ce mai mult teren educaţia la distanţă. Un avantaj ar fi instruirea mai flexibilă în timp şi spaţiu.

Alt atu este şi extraordinarul potenţial al învăţării studenţilor, dat de noile tehnologii electronice care pot face ca aceştia să se implice şi mai mult în procesul învăţării.

Aceste tehnologii interactive permit de asemenea studenţilor să aibă un control mult mai mare asupra acestui proces decât ar fi posibil în multe din mediile de învăţare tradiţionale. S-ar părea că studenţii învaţă mai bine prin modul de tele-antrenare, decât prin predarea faţă în faţă.