Studiu de caz - copil cu CES

EDUCATOARE:

GRADINITA NR.2 SAVENI

INFORMATII DESCRIPTIVE:

NUME:C.T.

VARSTA:6ani

GEN:feminin

N ATIONALITATEA:romana

ANAMNEZA

DATE DESPRE FAMILIE:

Copilul analizat aparține unei familii - cu 2 copii de vârste mici (6-8 ani) - în cadrul căreia predomină un climat ostil, o stare permanentă de dezordine și nesiguranță, iar relațiile comunicative sunt minime.

PREZENTARE:

Copilul C.T.. provine dintr-o familie modesta din punct de vedere material, fiind al doilea copil și având doar un frate cu 3ani mai mare.

Este bine dezvoltata din punct de vedere fizic,este energica și rezistenta la îmbolnăviri, neavând probleme în privința bolilor contagioase care se contactează cu ușurință și creează probleme altor copii.

Din analiza comportamentului am constatat că are unele ieșiri în colectivitate greu de explicat, pentru început: aruncă jucăriile, are momente în care lovește pe alții, se bate cu ceilalți și apoi plânge din senin, acuzând că alții sunt vinovați de aceste lucruri.

Nu stabilește relații durabile cu alți copii din grupă, oscilând între o prietenie sau alta, în funcție de interesul pentru o jucărie sau pentru dulciuri.

Totodată, caută motive să atragă atenția prin agresiune, plâns nemotivat, pâră.

Se observă din activitățile desfășurate ,că are un nivel scazut al cunostintelor ,priceperilor,deprinderilor si abilitatiilor socio-emotionale si intelectuale.

Dacă e solicitata se ascunde, evită sarcinile de lucru care o vizează, lăsând pe alții să le rezolve.

Are un ritm lent de lucru, si rezolvă temele superficial, fără să se implice cu responsabilitate în activitatea desfășurată cu grupa.

De la părinți am aflat că și acasă are uneori momente de izbucniri violente, sau plâns fără motiv.

O altă observație ar fi faptul că nu-și poate concentra atenția pe timp îndelungat în cadrul activităților, este neliniștita nu poate sta prea mult timp într-un loc, își schimbă des activitatea fără un motiv anume.

Explicațiile mamei au fost că ea personal nu are timp să se ocupe de cei doi copii fiind tot timpul ocupată cu alte treburi.

În același timp, ea consideră că are activități suficiente la grădiniță și este suficient ca educatoarea să-i acorde atenție.

. În urma celor constatate, am încercat să identific cauzele care au generat acest comportament și să stabilesc un plan de intervenție pentru corectarea acestuia.