Biblia ca Literatură - Principii Hermeneutice

1. INTRODUCERE: NECESITATEA INTERPRETĂRII

Prin prezenta lucrare vom încerca să schiţăm principiile hermeneutice aşa cum sunt ele prezentate în cartea Biblia ca literatură – principii hermeneutice de Gordon D. Fee şi Douglas Stuart. Vom analiza pe rând zece tipuri diferite de genuri literare biblice. Ne vom preocupa de două aspecte principale în procesul de interpretare şi anume: exegeza şi hermeneutica. Prin exegeză înţelegem descoperirea sensului iniţial al Scripturii, iar prin hermeneutică în sens restrâns înţelegem descopreirea aceluiaşi înţeles în varietatea de contexte noi sau diferite din zilele noastre.

Scopul interpretării este acela de a ajunge la „înţelesul clar al textului”. Trebuie să precizăm că scopul unei bune interpretări nu este acela de a fi original şi nu trebuie să căutăm în text ceea ce nimeni nu a văzut vreodată în text. Interpretarea originală este atribuită mândriei, iar interpretările unice sunt de obicei greşite. Ingredientul principal pe care poate să îl aducă cineva în această muncă este „un bun simţ luminat”. O interpretare bună se verifică prin faptul că ea dă sens textului.

CITITORUL CA INTERPRET

Fiecare cititor al Bibliei este în acelaşi timp un interpret. Înclinăm să credem că ceea ce înţelegem noi din text este acelaşi lucru cu ce a intenţionat să comunice autorul sau Duhul Sfânt. Uneori însă putem citi în text nişte idei care sunt străine de text.

Traducerea Bibliei pe care noi o folosim este ea însăşi o formă (necesară) de interpretare. Aceasta este un punct de pornire pentru fiecare cititor. De aceea traducătorii buni iau ăn considerare problema diferenţelor de limbă. De exemplu, în Romani 13:14, apostolul Pavel vorbeşte despre „carne”, dar cum trebuie tradus- Oare Pavel s-a referit la „trup” sau „firea păcătoasă”- Astfel sarcina traducătorilor e destul de grea. Ei trebuie să opteze între cuvîntul folosit de autor şi sensul intenţionat de autor.

Mergând mai departe, observăm că nu toate „înţelesurile clare” sunt la fel de clare pentru toată lumea. Pentru unii Biblia spune clar că femeile trebuie să tacă în biserică, pe baza textului din 1 Corinteni 14:34-35, dar ei neagă validitatea vorbirii în limbi şi a profeţiei, despre care se vorbeşte tocmai în acest context în care apare problema „tăcerii”. Unii cred că Biblia învaţă clar botezul credincioşilor prin imersiune, iar alţii argumentează din Biblie botezul copiilor mici. În biserică sunt predicate atât siguranţa mântuirii cât şi pierderea mântuirii. Ambele sunt susţinute ca fiind înţelesul clar al textelor biblice.

NATURA SCRIPTURII

Biblia este în acelaşi timp umană şi divină. Profesorul George Ladd spunea: „Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu exprimat în cuvintele oamenilor, în istorie”. Tocmai natura duală a Bibliei face necesară munca de interpretare.

Biblia are relevanţă eternă, ea se adresează întregii omeniri, din orice timp şi orice cultură. Deci, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie s-o ascultăm şi s-o împlinim. Dar pentru că este exprimată în cuvinte omeneşti, fiecare carte a Bibliei are o particularitate istorică. Unii oameni cred că Biblia este doar o carte umană, de aceea ei se limitează doar la cercetarea istorică. Aceştia studiază Biblia la fel cum studiază operele lui Cicero, sau Nicolae Iorga. Însă alţii, iau în considerare Biblia doar în termenii revelaţiei ei eterne. Aceştia consideră Biblia doar ca o colecţie de afirmaţii şi imperative care doar trebuie crezute şi ascultate.

Biblia este însă o carte a lui Dumnezeu care a decis să îşi rostească adevărurile Sale în circumstanţe şi evenimente concrete ale istoriei umane. Provocarea care ne stă nouă în faţă este această latură umană a Bibliei.

Problema noastră este că ne aflăm la o mare distanţă de persoanele reale întâlnite pe paginile Scripturii. Acesta e principalul motiv pentru care trebuie să interpretăm Biblia. Trebuie mai întâi să ştum ce au însemnat cuvintele citite pentru primii ascultători. De aceea munca de interpretare presupune două niveluri: întâi trebuie să ânţelegem ce li s-a spus lor atunci şi acolo, apoi să învăţăm să auzim acelaşi Cuvânt aici şi acum.