Necesitatea botezării copiilor

Introducere

Din capul locului trebuie să remarcăm faptul că Mântuitorul Hristos a trimis pe sfintii apostoli la propovăduire si i-a însărcinat să boteze pe toţi cei care vor crede în El, asa cum reiese la Marcu 16, 15-16: “Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.”

Şi cum oamenii care pot crede sînt adulţii, porunca Domnului se referă în primul rînd la ei. Dar în acest context nu sunt exclusi copiii. Era natural adulţii auzind cuvintele Evangheliei să se fi simţit obligaţi întîi să primească botezul. Dar după ce au fost botezaţi ei, nu era nici o piedică să fie botezaţi şi copiii acestora. Sfinţii apostoli, care ştiau de la Hristos însuşi că nimeni nu se poate mîntui fără botez (Ioan, 3, 5),, au botezat copiii odată cu oamenii mari. Ei botează familii întregi care cuprindeau, negreşit si copii.

Iar dacă luăm în considerare faptul că Însusi Mântuitorul a zis: “Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.” (Luca 18,16-17) si avem în vedere si cuvintele Mîntuitorului către Nicodim: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5), rezultă că botezul este conditia primă ce se cere oricărui crestin, încă de mic copil, pentru a accede în Împărătia lui Dumnezeu.

În cele ce urmează am făcut o scurtă prezentare a terminologiei cuvântului botez, ca mai apoi să dezvolt tema pe problema Botezului, Taină ce deschide usile spre Dumnezeu, ca în final să argumentez necesitatea botezării copiilor.

Terminologie

Termenul grec folosit în cărtile Noul Testament pentru botez este acela de baptízein (βαπτίζειν), având sens atât a cufunda cât şi a scufunda, sau a spăla nu numai trupul, ci şi capul.

Găsim termenul de botez astfel la: Matei 3, 11; 28, 19—20; Marcu 1, 8; 16, 16; Luca 3, 16; Ioan 3, 5; 19, 34; Fapte 2, 38; 11, 16; Rom. 6, 3—4; 1 Cor. 6, 11; 12, 13 ; Gal. 3, 27 ; Efes. 4, 5, 24 ; 5, 8—14, 26 ; Col. 2, 11— 12, 20; 3, 1—4, 9; Tit 3, 5; Evr. 6, 2 ; 1 Petru 3, 18— 21 ; 1 Ioan 5, 7—8 ; — legat de săvârşirea tainei: Luca 3, 21 ; Ioan 3, 22; 4, 1, 2; Fapte 2, 41 ; 8, 12, 13, 16, 36, 38; 9,18; 10, 47—48; 16, 15, 33; 18, 8; 19, 2—6; 22, 16; 1 Cor. 1, 13—16; 15, 29; (Mat. 19, 14); — nedespărţit de Mirungere : 1 Col. 6, 11 ; Tit 3, 5.

În Septuaginta, traducerea greacă a Vechiului Testament, termenul baptízein (βαπτίζειν) apare doar de 4 ori. Astfel la IV Regi 5,14, cînd se vorbeste de vindecarea lui Neeman, se face referire la scufundarea unui om în apă pentru o curăţire rituală: “Atunci el s-a coborât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic şi s-a curăţit”. Apoi Regele David vorbeste în versetul 8 al psalmului 50, atât de o curăţire interioară de păcate prin stropirea cu isop cât şi de o spălare a trupului care au ca efect direct, după cum lasă să se înţeleagă versetul 8 al psalmului 50, iertarea efectivă a păcatelor: “Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.”

Botezul ca taină a Bisericii

Ca taină a Bisericii, Botezul este acea Sf. Taină care, prin lucrarea văzută a întreitei cufundări în apă şi chemarea Sf. Treimi, împărtăşeşte harul care şterge păcatul strămoşesc şi celelalte păcate şi face pe cel ce o primeşte membru al Bisericii, născut la o viaţă nouă în Hristos, cum zice Sf. Apostol Pavel: „Au nu ştiţi că toţi cîţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii" (Rom. 6, 3-4).

Pe de altă parte, botezul este poarta prin care crestinul este primit în biserică. Botezul deschide împărăţia cerurilor celor ce-l primesc, după cuvîntul Mîntuitorului: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5). Dacă aici nu am include si pe copiii, înseamnă că îi condamnăm în mod voit la opusul Împărătiei lui Dumnezeu, care este gheena sau iadul.