Spiritismul

Introducere

Credinta în nemurirea sufletului dupa moarte este un dat ontologic, aceasta experienta religioasa fiind cunoscuta în toate manifestarile religioase stravechi. Constientizând acest fapt, oamenii au încercat sa i-a legatura cu sufletele celor decedati, trecute într-o alta lume, pentru a-si satisface nevoia de comunicare cu cei dragi sau pentru a cere sfaturi si informatii cu privire la existenta sufletului dupa moarte, viata de dincolo, originea lumii etc.

Legatura dintre cei vii si cei morti nu este exclusa de regula ea se face numai în cazuri exceptionale si din voia lui Dumnezeu, exemple de acest fel întâlnindu-se în vietile sfintilor. Biserica ortodoxa, interzice cu desavârsire practica spiritista si necromantia, bazându-se pe marturiile Sfintei Scripturi.

Astazi, spiritismul vrea sa satisfaca nevoia mistica a oamenilor, asigurându-le certitudinea ca viata nu se încheie o data cu moartea. Doctorul Marcus Bach afirma ca „ratiunea de a fi a spiritismului este demonstrarea si verificarea continuitatii vietii, cuplate cu asigurarea mângâietoare ca viata este buna”, concluzionând ca „pentru cei ce cred spiritismul duce la Dumnezeu” .

Traim într-o lume secularizata, cu oameni „ahtiati” dupa senzational si experiente mistice exotice, promovate din plin de mass-media. Pentru unii oameni care nu-si cunosc menirea de crestini si nu au notiuni clare despre credinta lor, spiritismul este deosebit de atractiv, fiind în acelasi timp si foarte periculos, mai ales ca unul din punctele de doctrina este reîncarnarea. Pentru acestia, spiritismul îmbraca o haina foarte asemanatoare cu cea crestina, de aceea am ales aceasta tema, dându-ne silinta sa expunem cât mai exact punctele lor de doctrina, pe care le-am combatut cu ajutorul Sfintei Scripturi, Sfintei Traditii si stiintei, si sa aratam efemeritatea practicelor spiritiste, care nu sunt altceva decât o mascarada a fortelor demonice si o blasfemie a Sfintei Biserici.

Lucrarea de fata cuprinde un scurt istoric al spiritismului antic si modern, principalele puncte de doctrina spiritista: conceptia despre Dumnezeu, cosmologia, antropologia si eshatologia, iar în final am prezentat formele de practicare ale spiritismului.

Istoric

Nemurirea sufletului si a existentei lui dupa moarte, a reprezentat una dintre framântarile continue care a macinat omenirea înca din cele mai vechi timpuri. Posibilitatea existentei sufletelor într-o alta dimensiune a facut ca oamenii sa îsi doreasca comunicarea cu acestea. Astfel au aparut credintele si practicile spiritiste. Le întâlnim la popoarele primitive din Australia, din Africa si din Asia de Nord. De asemenea la egipteni, chinezi, indieni, greci, romani, celti, babilonieni . La acestia din urma, eroul celebrei Epopei a lui Ghilgames obtine de la zeul infernului favoarea de a avea o convorbire cu spiritul prietenului sau decedat, Enkidu . De asemenea, Strabon spune ca asiro-babilonienii se foloseau de niste mese pentru chemarea spiritelor. Si în „Avesta”, cartea sfânta a vechilor persi, se vorbeste despre invocarea spiritelor celor decedati. În cartea mortilor, la egipteni se vorbeste clar de reincarnarea sufletului .

La evrei, era de asemenea cunoscuta invocarea spiritelor. Regele Saul, încoltit de vrajmasi, merge la o vrajitoare si îi cere sa invoce spiritul judecatorului Samuel, ( I Regi 28, 7-20 ) iar regele Manase a adus oameni care se îndeletniceau cu chemarea mortilor (IV Regi 21, 6).Chiar Vechiul Testament interzice invocarea spiritelor, nefiind compatibila cu ideea de Dumnezeu pe care o aveau evreii. În primele veacuri crestine, întâlnim spiritismul în practicile vrajitoresti ale lui Simon Magul (F.A. 8,9) si ale lui Elima (F.A. 13, 8).

În America, patria tuturor excentricitatilor moderne a renascut aceasta miscare pagubitoare pentru sufletele credulilor. Dupa spusele spiritistilor, în oraselul Hydesville, statul New-York, traia pe la 1846 un locuitor cu numele Weckman. La un moment dat Weckman a început sa auda în peretii casei sale, în mobile, pe tavan, tot felul de pocnituri. Speriat, Weckman s-ar fi mutat în alta parte. În anul urmator s-a instalat în aceeasi casa familia Fox, care a auzit aceleasi ciocanituri, dar, obisnuindu-se cu ele, fiicele sale ajunsesera sa stabileasca un sistem de întrebari si raspunsuri bazat pe ciocanituri, convingându-se ca este vorba de o fiinta, de un spirit care produce zgomotele. Cu ajutorul unui alfabet scris pe hârtie si plimbând degetele peste litere, pentru ca spiritul sa ciocaneasca la anumite litere, fetele Fox ar fi obtinut informatia ca vorbeste spiritul unui fost locatar al casei aceleia , asasinat si îngropat cu cinci ani înainte în pivnita casei. Se pare ca într-adevar, la sapaturile facute în pivnita, s-au gasit niste fire de par si câteva oase, fara sa se poata preciza daca sunt ale unui om sau ale unui animal. Evenimentul a facut atâta senzatie si curiozitatea a fost atât de mare, încât familia Fox a trebuit sa se mute la New-York . Numarul aderentilor spiritismului a crescut foarte repede, încât peste câtiva ani, pe la 1868, se ridica la circa 10 milioane. Dupa 1869, au început sa se constituie in S.U.A. diferite societati cu scopul de a studia si populariza spiritismul. Astfel de societati s-au înfiintat apoi in Anglia, Franta, Germania etc. În prezent exista aproximativ 16000 de reviste cu profil spiritist, iar la anumite universitati americane s-au creat catedre de profil unde se preda si se practica spiritismul .