Analiza comportamentului la copiii cu deficiență mentală

INTRODUCERE

Ultimele decenii au cunoscut o reală efervescenţă a cercetării experimentale, a studierii teoretice şi practice şi a apariţiei multor lucrări valoroase în domeniul psihopedagogiei speciale. Lucrarea de faţă caută să studieze problematica complexă a uneia dintre ramurile psihopedagogiei speciale, adică a problematicii deficienţei mintale în contextul prezenţei concomitente şi a devierilor comportamentale în mediul şcolar.

Deficienţa mintală şi tulburările de conduită sunt realităţi complexe care necesită o abordare pluridimensională şi interdisciplinară în căutarea formulei dezvoltării unei personalităţi integre şi a integrării sociale, aceasta fiind cerinţa fundamentală a societăţii contemporane.

În încercarea de a integra cât mai bine în societate copilul deficient mintal cu tulburări de conduită, această lucrare caută să realizeze o analiză a comportamentelor perturbatoare care apar cu o frecvenţă mai mare în rândul elevilor care vor fi luaţi în vedere.

Profesorii care lucrează cu copii cu cerinţe educative speciale se confruntă în munca lor de fiecare zi cu o serie de probleme dificile, în principal în încercarea de a menţine atenţia copiilor şi de a păstra în clasă o atmosferă propice studiului. Deşi toţi profesorii, indiferent de tipul de copii cu care lucrează, trebuie să facă faţă acestor imperative, profesorii din şcolile speciale lucrează cu copii a căror comportament este afectat de multiple deficienţe, inclusiv mintală şi care, deseori, se află sub medicaţie. Din acest motiv am considerat interesantă studierea comportamentului unor copii din aceste şcoli speciale, urmărind persistenţa şi frecvenţa unor comportamente deranjante în timpul orelor de studiu şi modul în care un anumit mod de abordare a acestor probleme poate ajuta la corectarea acestor comportamente.

Observaţiile realizate la clasele de a II-a şi a VIII-a ale Şcolii cu clasele I – VIII „P.P. Neveanu” din Timişoara, m-au condus la a-mi propune să urmăresc sistematic comportamente disturbatorii precum: refuzul de a se supune cerinţelor profesorului, vorbitul cu voce tare în timpul orei, deranjând astfel profesorul şi colegii, necăjitul sau tachinatul colegilor şi al profesorului, inatenţia elevului cu imposibilitatea de a răspunde solicitărilor profesorului şi ridicatul din scaun fără permisiunea profesorului.

De ce este necesară o analiză funcţională a comportamentelor? Specialiştii în domeniu sunt, în general, de acord că un comportament problemă nu are o cauză singulară şi unică pentru toţi indivizii. Deşi topografia unor comportamente (felul în care comportamentul arată şi se aude) poate fi similară, în fiecare caz, “cauzele” sau funcţiile comportamentelor sunt foarte diferite. Identificarea cauzelor care stau la baza comportamentului elevului şi a consecinţelor pe care aceste comportamente le determină sau altfel spus, ce anume “obţine” sau “evită” elevul prin acel comportament, poate oferi terapeutului informaţia diagnostică necesară pentru dezvoltarea strategiilor de intervenţie menite să se adreseze comportamentelor care intervin în instruirea academică.

1. BAZA TEORETICĂ A CERCETĂRII

1.1. DEFICIENŢA MINTALĂ

1.1.1. Definiţii ale deficienţei mintale

Numărul mare de definiţii, precum şi termenii numeroşi, variaţi, determină dificultăţi de înţelegere şi delimitare a tipurilor, formelor şi gradelor sub care se manifestă deficienţa mintală.

Mihai Predescu (1994, p.9) defineşte deficienţa mintală ca fiind “o stare, o ipostază în care poate fi plasată o persoană datorită particularităţilor sale psihologice, în raport cu anumite norme – statistice, sociale, valorice – validate de viaţa si activitatea umană”. Totodată “termenul de deficienţă mintală este utilizat ca noţiune gen pentru a releva lipsuri, lacune, insuficienţe, disfuncţii morfologice sau funcţionale existente la un individ”.