Brainstorming Electronic

Brainstorming electronic

1. Stabilirea temei:

Pamantul se afla pe cale de disparitie datorita calotei glaciare care s-a topit si s-a gasit o metoda pentru a ajunge pe Marte. Numai ca trebuie sa facem planeta locuibila. Ce ar trebui sa fie pe planeta Marte?

2. Documentarea prealabila :

Brainstorming-ul este o metoda de stimulare a creativitatii de grup , produsa de Alex Osborn in 1939.Se bazeaza pe interactiunea modurilor de gandire si ‘shiftingurilor’ mai multor persoane reunite in vederea producerii unor idei noi. Fiecare persoana are un coeficient de fixitate a gandirii si anumite particularitati ale operatiei de trecere a gandirii de la un mod la altul (to shift). Aplicarea brainstorming-ului presupune mai multi pasi .Primul pas consta in stabilirea temei (a problemei ce se cere solutionata), cel de-al doilea in alegerea persoanelor care sa participe la sedinta de ‘asalt cerebral’. In numar de cinci pana la doisprezece , participantii trebuie sa aiba acelasi nivel ierarhic in institutiile din care fac parte si sa fie de profesiuni diferite. Urmatorul pas consta in stabilirea locului pentru desfasurarea sedintei , urmarindu-se ca participantii sa se poata privi fata in fata si sa se asigure confortul psihic necesar comunicarii interpersonale. Pasul patru se refera la convocarea participantilor printr-o invitatie scrisa , adresata cu cateva zile inaintea datei fixate pentru sedinta de brainstorming. Odata cu invitatia de participare se prezinta si un indrumator pentru desfasurarea sedintelor de brainstorming precum si unul sau doua exemple concrete referitoare la felul in care au decurs alte sedinte de acest tip. Pasul cu numarul cinci conta in desfasurarea propriu-zisa a sedintelor de brainstorming , in care intr-o atmosfera permisiva se urmareste emiterea unui numar cat mai mare de idei , fara a fi evaluat. Conducatorul sedintei are rol de moderator : anima discutia , sintetizeaza informatiile , ajuta depasirea dificultatilor de comunicare , pastreaza climatul permisiv interzicand participantilor sa critice ideile emise de alltii , oricat de neobisnuite ar fi ele .Urmeaza selectarea ideilor noi , iar in ultima faza a sedintelor de brainstorming , conducatorul , singur sau impreuna cu un colectiv restrans , clasifica ideile emise , de regula , in trei categorii : idei imediat realizabile , idei care impun o pregatire prealabila pentru a fi transpuse in practica si idei nerealizabile , contrare gandirii stiintifice sau ineficiente din punct de vedere a practicii.

"Brainstorming-ul este o tehnică de consfătuire prin care un grup de oameni încearcă să găsească o soluţie pentru o problemă specifică prin adunarea spontană a tuturor ideilor de la membrii grupului"(Osborn , 1957). Unui grup ii este data in discutie o anumita problema , cum ar fi , sloganurile publicitare pentru un anumit produs. Membrilor grupului li se cere sa gandeasca la cat mai multe sugestii intr-o perioada scurta de timp. Regulile acestui proces , subliniate de Osborn includ patru aspecte principale .In primul rand excluderea criticismului. Argumentele adverse trebuie expuse la sfarsit , apoi exprimarea libera a ideilor este bine venita; cu cat mai excentrica este o idee , cu atat mai bine deoarece este mai usor a o aduce la limite rezonabile decat a o ridica la standarde mai inalte. Apoi , cantitatea este dorita; cu cat e mai mare numarul de idei , cu atat mai bine. In ultimul rand , combinarea si imbunatatirea sunt binevenite ; ar trebui sa fie sugerata combinarea ideilor altora intr-una singura.

Intr-un studiu clasic asubra brainstorming-ului (Taylor , Berry si Black , 1958) subiectii au fost repartizati la intamplare in grupuri de cinci persoane sau unei conditii individuale. Oamenilor din ambele conditii li s-au dat cinci probleme si doisprezece minute sa lucreze la fiecare. Una dintre probleme : "In fiecare an o mare parte din americani viziteaza Europa; dar daca am dori sa aducem cat mai multi turisti europeni sa viziteze America in vacante?Ce pas sugerati sa atraga mai multi turisti in America?” . Subiectilor li s-a spus ca rolul lor era sa ia in calcul problemele si sa ofere cat mai multe solutii posibile. Nu existau solutii „corecte” in mod evident.

Subiectii in conditie singulara au fost impartiti la intamplare in agregate de cinci persoane. Desi fiecare a luat pe cont propriu , din motive de analiza , au fost considerati un intreg , iar produsul lor final a fost comparat cu cel al grupurilor ramase. Taylor a comparat cinci ore de munca a unui grup de cinci persoane cu cinci ore de munca a indivizilor ce lucrau singuri.

Rezultatele pot fi considerate in termen de cantitate , de idei propuse si , de asemenea , in termeni de originalitate. Cantitatea a consistat in numarul diferitelor idei propuse de grupurile in sine si de agregate. Daca doi oameni dintr-un agregat au produs aceeasi idee s-a numarat ca fiind una singura. Indivizii care au lucrat singuri (agregatii) , au punctat mai mult decat grupurile. Cinci indivizi care au lucrat singuri , au produs de doua ori mai multe solutii si idei unice decat cinci indivizi care au lucrat impreuna. Individul , lucrand singur se poate concentra mai bine , si , de asemenea , nu isi face probleme ca poate concura cu altii in a-si exprima propriile idei. Acesta si alte studii au relevat ca indiferent ce stimulare poate produce un grup de brainstorming este aparent , mai mult decat campensator de efectele interventiilor si distragerilor oamenilor (Lamm si Trommsdorf , 1973)’

In unele situatii , doua sau mai multe minti sunt mai bune decat una. Patrick Laughlin si John Adamopoulos (1980 , 1996 , Laughlin si altii , 2003) au demonstrat acest fapt prin variate teme intelectuale . Laughlin afla ca daca doar doi membri dintr-un grup de sase persoane au initial dreptate , doua treimi din situatii ei ii conving pe toti ceilalti. Daca o singura persoana are dreptate aceasta ‘minoritate a unuia’ aproape trei patrimi din situatii nu reuseste sa convinga grupul. Doi meteorologi vor veni cu o prognoza mult mai sigura decat cele care ar reiesi din munca individuala ,a raportat Joel Myers (1997) , presedintele celui mai mare serviciu privat de prognoza meteo.

Dellwarnick , Glenn Sanders (1980) si Verlin Hinsz (1990) au confirmat ca mai multe minti pot fi mai bune decat una cand au studiat acuratetea raporturilor martorilor oculari a unei crime inregistrate pe caseta video sau intr-un interviu pentru un job. Grupurile de martori oculari au adus explicatii mult mai precise decat cele aduse de individul obisnuit izolat. Mai multe minti criticand-se una pe alta pot ajuta grupul sa evite cateva forme de tendinta gresita si sa produca idei de inalta calitate ( Mc. Glynn si altii , 1995 ; Wright si altii , 1990). Nici unul dintre noi , in mod individual nu este la fel de inteligent ca noi , impreuna.