De ce trec bucureștenii la ateism

I. Introducere

Odată cu trecerea anilor am observat la nivelul societăţii în care trăiesc, pierderea interesului asupra religiei, în ceea ce priveşte credinţa în Dumnezeu, fapt ce m-a determinat în alegerea subiectului proiectului de cercetare.

Consider că este o problema la nivel internaţional, însă mă voi raporta strict la Bucureşti, pentru o evidentiere mai amănunţită. Că urmare aş vrea să cercetez de ce indivizii din societatea modernă a secolului al XXI-lea, din capitală, trec la “religia ateistă”, acesta reprezentând şi scopul proiectului de cercetare.

Cu toţii ne-am întrebat măcar o dată în viaţă “Oare chiar există Dumnezeu?”; “Oare rugăciunile şi faptele pe care le considerăm benefice ne vor ajuta în viaţă de apoi?”; “ Oare aparţin de religia corectă?”. Şi cu siguranţă vine o vreme în care ne întrebăm de ce credem în divinitate şi de ce pur şi simplu nu suntem atei. Cum marea majoritate a ţării aparţine de o religie, deci cred în Dumnezeu, pentru cei ce nu o fac reprezintă o adevărată aventură să recunoască apartenenţa la ateism.

Având în vedere creşterea semnificativă a numărului adepţilor la ateism, obiectivele cercetării canstau în aflarea motivelor pentru care bucureştenii sunt atât de atraşi de noul trend al secolului XXI, ţinând cont de sex, vârstă, studii, venit, mediul şi colectivul în care trăiesc.

Deoarece vorbim despre un proiect de cercetare de dimensiuni reduse, acesta va avea că limite de desfăşurare un eşantion alcătuit doar din populaţia oraşului Bucureşti, populaţie care ne va furniza informaţiile necesare îndeplinirii odiectivelor de cercetare, printr-un scurt chestionar cu întrebări strict referitoare la subiectul ales.

Pentru realizarea cercetării am analizat date statistice, sociologice, demografice precum recensăminte, articole despre religie şi ateism.

Ipoteza de la care a plecat cercetarea se bazează pe faptul că bucureştenii sunt atraşi de ateism, într-un număr foarte mare în comparaţie cu restul ţării.

II. Analiză

Conform Institutului Naţional de Statistică din România, numărul românilor care nu cred în Dumnezeu aproape că s-a triplat în ultimul deceniu. Dacă la Recensământul din 2002, erau 8.524 de „necredincioşi”, după Recensământul din 2011, numărul lor a ajuns la 20.743.

Numărul ateilor conform ultimelor recensămintelor din România (INSS):

1. Cel mai mare număr de atei se găseşte în zona Bucureşti-Ilfov (peste 8.000 de atei) şi de obicei în zonele bogate ale României (Ardeal, Banat), iar cel mai mic în Olt (42), Dobrogea şi părţile sărace ale Munteniei (Teleorman, Călăraşi, Ialomiţa). În topul oraşelor, Bucureştiul conduce,, fiind urmat de Cluj-Napoca (1854), Timişoara (1.125) şi Iaşi (896).

Ţinând cont de aceste date, observăm că apartenenţa la ateism este strâns legată de situaţia materială. În privinţa nivelului de trăi, oamenii săraci sunt cu aproximativ 17% mai religioşi decât persoanele în categorii de venituri ridicate. În alte cuvinte, există o corelaţie inversă între nivelul de trăi şi credinţă. Astfel, cu cât o persoană e mai bogată material, cu atât nivelul de religiozitate e mai scăzut.