Birocrație

Birocratia reprezinta un sistem de dirijare rational organizat, in care toate treburile sunt solutionate de functionari la un nivel profesionist corespunzator si in stricta corespundere cu legea si alte reguli.

Termenul de birocratie apare pentru prima data in 1745 la de Gournay prin adaugarea termenului grecesc kratos (a conduce) la cuvantul francez bureau (birou) desemnand o conducere exercitata de functionari. Mai intai termenul a fost utilizat pentru a descrie activitatea functionarilor guvernamentali pentru ca mai apoi sa fie utilizat in cazul tuturor organizatiilor mari.

Birocratia este o realitate pe care tuturor ne place s-o detestam.Ea prezinta simultan imaginea contradictorie a ineficientei lucrului facut de mantuiala si a puterii amenintatoare.

Intrebuintarea standard a termenului de „birocratie” in secolul al XIX-lea a fost aceea de a indica un tip de sistem politic,”domnia” efectiva a „biroului”.

Birocratia dupa Weber reprezinta modul rational de dominare a erei contemporane,caracterizat de niste principii sistematice de administrare:specializarea de functii,actionarea conform unui ansamblu fix de reguli si supunerea fata de o ierarhie de autoritate.Procesul birocratic descompune linia de comanda,in subprocese si subsarcini,care sunt realizate de unitati si subunitati,in asa fel incat exista o reordonare interna care le coordoneaza in vederea atingerii scopurilor ultime ale organizatiei.

Aceasta birocratie statala detine legitimitatea de a interveni pe scara larga in societate,incorporand grupurile economice-cheie in procesul politic.

Modelul sau de actiune permite un inalt grad de consens intre functionari si politicieni,in ceea ce priveste rolul lor in gruvern si in adoptarea deciziilor

In cadrul birocratiilor,linia de responsabilitate pare destul de clara si urmeaza linia de autoritate de la salariatul de la „ghiseu” pana la ultimul responsabil din organizatie.

Acelasi Max Weber sustine ca birocratia a aparut în evul mediu, odata cu dezvoltarea domeniilor regale si a societatii în general. Extinderea si complexitatea crescânda a domeniilor din societate, au determinat liderii din acele vremuri sa apeleze la anumite persoane care sa îi ajute în lupta de mentinere a autoritatii si a controlului asupra tuturor aspectelor societatii. Aceste persoane primeau sarcini administrative diferite. Odata cu dezvoltarea societatii, tot mai multe persoane au primit sarcini în administratie. În prezent, aceste persoane se numesc functionari si sunt organizati într-un sistem birocratic. Scopurile lor sunt aceleasi, si anume

administrarea unor resurse si îndeplinirea unor atributii primite de la cei din conducerea statului.

Modelul lui Weber este o formulare care permite,intr-un moment dat al istoriei,atunci cand se ajunge la o anumita desvoltare economica si sociala si cand sarcinile puterilor la o anumita dezvoltare economica si sociala si cand sarcinile puterilor publice sunt numeroase si complexe,construirea unei organizatii care sa corespunca unui duclu criteriu:cel al rationalitatii si cel al legalitatii sau altfel spus,aceasta organizatie trebuie sa corespunda unei rationalitatii stabilite de catre legi si regulamente.

In modelul de organizare birocratic,cetatenii nu sunt implicate deloc in luarea deciziilor publice,acestea fiind exclusive de competenta profesionistilor.

Carcateristicile birocratiei ideale asa cum sunt descrise de Weber sunt:

-Ierarhia se refera la constructia birocratiei in forma piramidala, in varf aflandu-se pozitia cu cea mai mare autoritate. In cadrul ierarhiei fiecare departament si angajat este supravegheta de nivelul superior ierarhic.

-Reglementarea prin reguli. Comportamentul functionarului este reglementat prin reguli precise. Aceste reguli au scopul de a asigura stabilitate si predictibilitate activitatilor.

-Specializarea. Se refera atat la specializarea organizatiilor cat si la cea a functionarilor. Organizatiile sunt specializate in domenii clar delimitate, iar functionarii trebuie sa posede competentele necesare pentru a-si indeplinii sarcinile si au posibilitatea sa promoveze pe baza competentei si a experientei.

-Impersonalitatea. Viata personala a salariatului este separata de sarcinile sale de munca, iar interactiunea sa cu fiecare client trebuie sa se bazeze pe rolul sau oficial, pe regulile si regulamentele organizatiei, fara implicarea sentimentelor personale.

-Resursele materiale cu care opereaza nu se afla in posesia functionarului. Resursele materiale utilizate de functionari apartin organizatiei Iar accesul unctionarului la acestea este limitat la exercitarea atributiilor de serviciu

Contactul cu publicul se stabileste printr-o separare riguroasa a rolurilor fiecaruia,administratorul trebuie sa se limiteze sa furnizeze informatii care-I vor permite functionarului sa rezolve cazul sau.