Implicațiile aderării asupra pieței muncii

Acest studiu îsi propune sã identifice si sã analizeze consecintele integrãrii României în Uniunea Europeanã asupra pietei muncii din tara noastrã. Este cunoscut faptul cã România a devenit stat membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, dar ce este mai putin cunoscut este faptul cã integrarea europeanã are consecinte asupra evolutiei pietei muncii din România, atât pozitive, cât si negative. Din acest punct de vedere, economia României va trece printr-o perioadã dificilã de adaptare la noile conditii de pe piata muncii.

Factorul de productie muncã – conditie generalã a oricãrei activitãti – se asigurã, ca si ceilalti factori de productie, prin intermediul pietei. Piata muncii se întemeiazã, de asemenea, pe întâlnirea si confruntarea cererii cu oferta. Ea functioneazã în fiecare tarã, pe diferite grupuri de tãri si la scarã mondialã.

Uniunea Europeana este o comunitate de state europene independente – astazi reunite în jurul unor valori politice, economice, culturale si sociale comune, în urma procesului de cooperare si integrare început în 1951, odata cu semnarea Tratatului de la Paris. Principalele obiective de atins ale Uniunii Europene sunt: sa promoveze progresul economic si social; sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internatioala; sa introduca cetatenia europeana; sa extinda zona libertatii, securitatii si justitiei; sa pastreze si sa întareasca legislatia Uniunii Europene existente.

În perspectiva aderarii la structurile europene, obiectivele majore ale tãrii noastre sunt: consolidarea sistemului democratic si al institutiilor democratice; crearea unui climat economic si social care sa confere maximum de beneficii; întarirea cooperarii politice, economice si culturale cu statele membre ale UE; consolidarea statutului României pe scena europeana si internationala în termeni de maxima securitate; eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piata.

În România, exista cinci directii de actiune prin care se pot îmbunatati conditiile de pe piata muncii:

- îmbunatatirea cadrului legislativ;

- aducerea la nivel european a mecanismelor prin care se stabilesc standardele de munca;

- asigurarea unei mai mari mobilitati a fortei de munca;

- asigurarea accesului de lucratori straini (mai ales din afara UE) pe piata interna si

- crearea de locuri de munca de o mai buna calitate.

România a fost interesata sa se integreze în structurile comunitare europene tinând cont de coerenta UE în plan politic, economic si social, fapt de natura sa confere stabilitate. Aspiratia tarii noastre de a adera la UE este expresia identitatii de valori si idealuri a oricarei tari democrate care apartine, prin cultura si civilizatie, de spatiul unic european.

Printre principalele avantaje ale aderarii României la UE, putem aminti: beneficiul apartenentei la o mai mare familie de natiuni si securitatea pe care aceasta apartenenta o confera; avantajul participarii la cea mai mare piata unica din lume; oportunitatile legate de cresterea economica; crearea de noi locuri de munca; accesul la fondurile structurale destinate regiunilor mai putin prospere ale UE.

Avantajele aderarii pentru cetateni sunt si ele semnificative: îmbunatatirea continua a calitatii vietii; standarde înalte privind protectia mediului; protectie sociala si siguranta la locul de munca; dreptul de a calatori si de a se stabili în orice stat membru; protectie consulara si diplomatica din partea altui stat membru.

Argumentul principal în literatura despre europenizare este cã tãrile membre si candidate sunt influentate si transformate de politicile si deciziile luate la nivelul Uniunii Europene. Autorii din acest domeniu au analizat efectele europenizãrii (rezultatele impactului Uniunii Europene) si gradul de adaptare a politicilor si structurilor nationale ca rãspuns la europenizare.

Astfel, au fost identificate diferite grade de europenizare, în functie de domeniile si institutiile studiate:

- regres sau europenizare negativã (tãrile reactioneazã în mod contrar la exigentele formulate de Uniunea Europeanã) ;

- inertie (lipsa de adaptare la regulile europene);

- acomodare (adaptare fãrã modificãri majore ale structurilor nationale si ale logicii comportamentului politic)

- transformare (schimbare fundamentalã a sistemului national si înlocuirea structurilor si politicilor nationale cu cele europene).

Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 şi confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul de ţară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare pentru România şi Bulgaria. Cele două ţări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumünster din Luxemburg.

Integrarea în Uniunea Europeană a influenţat şi relaţiile regionale ale României. În consecinţă, România a impus un regim de vize pentru câteva state est-europene precum Republica Moldova, Serbia, Muntenegru, Rusia, Ucraina, Belarus şi Turcia.

La 1 februarie 1995 a intrat in vigoare Acordul European ce instituia o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre pe de alta parte. Prevederile acestui acord stipuleaza faptul ca Romania a devenit membru asociat si sunt puse bazele pentru viitoarea aderare, recunoscandu-se ca obiectivul final urmarit de tara noastra este de a deveni membru cu drepturi depline a U.E. si ca asocierea are ca scop sa ajute Romania sa realizeze acest deziderat.

Romania a avut contacte si intelegeri cu U.E. inca din deceniile sase si sapte, cand au fost incheiate acorduri comerciale si tehnice si acorduri prin care beneficia de preferinte vamale comunitare. De abia in anul 1990 a fost semnat Acordul comert, cooperare comerciala si economica intre Romania si U.E., iar din 1991 Romania a devenit beneficiara a asistentei financiare acordata prin Programul PHARE.

Negocierile privind asocierea Romaniei la U.E. au inceput in anul 1992 si s-au finalizat in acelasi an prin parafarea Acordului de la Bruxelles. Parlamentul Romaniei a ratificat Acordul European de asociere la U.E. in 1993.

Asocierea Romaniei la U.E. inseamna pe plan economic crearea unei zone de liber schimb, cooperarea economica si financiara, in sprijinul restructurarii economiei romanesti, iar in plan politic crearea unui cadru institutional pentru realizarea unui dialog politic permanent intre parti. In cadrul acordului sunt precizate o serie de principii care au in vedere:

- stabilirea unei perioade de tranzitie de maximum 10 ani, impartita in doua etape, trecerea la cea de a doua facandu-se in urma examinarii Consiliului de asociere a aplicarii pana in acel moment a prevederilor Acordului;

- asimetria in acordarea de catre parti a concesiilor concretizate prin faptul ca, in timp ce Uniunea isi va realiza angajamentul in prima etapa, Romania si-l va pune in aplicare in a doua ;

- angajamentul partilor de a se abtine de la introducerea de reglementari care sa vina in contradictie cu prevederile Acordului pana la intrarea in vigoare;

- disponibilitatea partilor ca pe perioada de tranzitie sa procedeze de comun acord, in functie de conjunctura existenta in sectoarele vizate, la reducerea periodica si analizarea concesiilor reciproce, inclusiv la accelerarea calendarului in aplicarea acestora.