Analiză Comparativă între Ultimele Recensăminte din România

I. Introducere

„Recensământul populaţiei este o operaţiune statistică de importanţă majoră pentru fiecare ţară. El constituie sursa datelor de bază folosite de administraţie pentru orientarea politicii economice şi sociale a ţării, asigură un punct de referinţă pentru statisticile curente şi un cadru statistic pentru anchetele prin sondaj şi pentru diferite studii.” (Organizația Națiunilor Unite)

Populaţia constituie una dintre cele mai complexe colectivităţi statistice datorită diversităţii caracteristicilor care fac obiectul observărilor, al modificărilor frecvente în structura şi dimensiunea sa, al multiplelor legături de intercondiţionare şi interdependenţă dintre fenomenele demografice şi cele socio-economice.

Sistemul informaţional demografic este constituit din mai multe verigi, unde, recensămantul are un rol destul de important şi un scop bine precizat. Scopul principal este legat de cunoaşterea numărului şi structurii populaţiei la un moment dat.

De-a lungul timpului, în România s-au realizat 12 recensăminte, primul având loc în anul 1838 în Muntenia, iar ultimul în perioada 18-27 martie 2002, rezultatele fiind publicate în 2003 în patru volume.

În prezent, pe plan mondial sunt cunoscute recensămintele mondiale periodice (din 10 în 10 ani), recensământul populaţiei şi locuinţelor, recensământul agricol etc.

Într-o definiţie mai amplă, recensămintele generale ale populaţiei reprezintă forma principală de observare statistică totală şi periodică a colectivităţilor în demografie, pe baza unui program complex, necesitând un volum considerabil de cheltuieli materiale, un personal numeros şi bine pregătit şi apoi, prelucrarea şi analiza detaliată a informaţiilor obţinute.

Totodată, recensămintele au o importanţă majoră pentru cetăţeni, fiind unicul mod de a avea imaginea clară a societăţii în care trăim. Trebuie să ştim câţi suntem, în ce condiţii trăim şi care ne sunt necesităţile. Pentru a şti cum vom construi şi ce vom construi sunt necesare informaţii reale despre numărul oamenilor pentru care se fac aceste planuri.

Acest referat este conceput pentru a surprinde unele aspecte cu privire la recesămintele populaţiei şi locuinţelor din 1992 şi respectiv, 2002, permiţând şi o cunoaştere a stării economice şi sociale a ţării. Cu alte cuvinte, prin compararea datelor furnizate de recensământul din 2002, cu cele din 1992 voi prezenta principalele tendinţe şi caracteristici ce duc către vizualizarea schimbărilor ce au avut loc asupra evoluţiei de ansamblu a societăţii româneşti, asupra populaţiei şi structurii demografice. În principal, aceste tendinţe au fost determinate de acţiunea unor factori de natură politică şi economică specifici ultimului deceniu. Ele sunt rezultatul întregului proces de tranziţie, de reconstrucţie socială şi morală, de reformare a economiei şi societăţii româneşti pe calea modernizării şi a valorilor democraţiei.

Modificările structurale care s-au produs în aceşti ani au determinat unele trăsături specifice, de ordin cantitativ dar şi calitativ, cu privire la evoluţia numărului populaţiei dar şi a caracteristicilor socio-demografice sau economice.

Din start, se observă o evoluţie descendentă a numărului de locuitori ai ţării noastre respectiv accentuarea procesului de îmbătrânire demografică. O tendinţă favorabilă, cu efect pozitiv se regăseşte în calitatea resurselor umane disponibile.

Un fenomen progresiv este şi creşterea nivelului general de instruire al populaţiei şi reducerea analfabetismului, apar schimbări în structura confesională, confirmându-se o libertate de dezvoltare a cultelor religioase şi observându-se totodată, un nivel ridicat de răspândire a fenomenului religios, se reduc discriminările pe criterii etnice cu privire la accesul la învăţământ sau la folosirea limbii materne, are loc libera circulaţie a persoanelor în cadrul migraţiei interne şi externe.

Partea a doua a referatului cuprinde detalii în ceea ce priveşte comparaţia dintre ultimele două recensăminte ce au avut loc în ţara noastră cu referire la numărul populaţiei, structura acesteia pe sexe şi medii de viaţă, repartizarea teritorială, stare civilă, fertilitatea populaţiei feminine, structura etnică, lingvistică şi confesională.

În partea de final a referatului sunt expuse concluziile.