Calitățile Liderului din Instituțiile Publice

1. Tema - Calităţile liderului din instituţiile publice

Sinele reprezintă punctul de referință, dar și obiectul leadership-ului. Performanţa în leadership este inclusă în performanţa dezvoltării personale şi profesionale. A fi lider este echivalentul dezvoltării ca individ.

Leadership-ul -unul dintre elementele cele mai frecvent examinate și actuale ale managementului- comportă o mare variatate de abordări. Potrivit specialiștilor americani de la mai multe universități americane, leadership-ul constă în abilitatea unui cadru de conducere de a obține implicarea efectivă a unor persoane în implementarea unui anumit curs de acțiune.

Conform opiniei mele, un lider adevărat trebuie să fie o persoană creativă, curioasă, care își exprimă în mod constant, sprijinul față de cei cu care lucrează, chiar și atunci cand nu este susținut sau este redus la tăcere. În structura personalității unui lider adevărat pot apărea și defecte ce îi pot apăra statutul: autoprotejarea și frica de eșec. Autoprotejarea are sens atât timp cât pericolele apărute sunt conforme cu realitatea.

De asemenea, cred că un lider bun este un om puternic, pentru că celorlalţi nu le place să urmeze oameni slabi. Această forţă a conducătorului vine din interior. Oamenii nu pot fi conduși de persoane care nu știu să se controleze înainte de toate pe ei însuși. Astfel, capacitatea de autocontrol exteriorizează potențialul de lider.

Liderul se mută din când în când de la conducerea efectivă a grupului. El trece alternativ din poziţia de lider în aceea de om de echipă, în funcţie de context. Membrul echipei, cel mai flexibil în gestionarea relaţiilor din grup obţine cel mai bun rezultat măsurat prin influenţă şi putere. Cu alte cuvinte va fi liderul grupului. Pe tot parcursul funcţionării echipei el este liderul recunoscut de toţi. Acesta are capacitatea de a delega rolul său de conducere în anumite momente.

Un lider bun, care să fie urmat de ceilalți dar și susținut, trebuie să fie posesorul unei viziuni despre lumea în care trăieşte, despre comunitate constituită printr-o imagine a unui viitor posibil .Viziunea poate părea un concept abstract, dar are numai două caracteristici: inspiră spre acţiune şi îi inspiră şi pe ceilalţi să acţioneze. Astfel, se deduce faptul că din această perspectivă leadershipul este avansarea acelor viziuni şi dezvoltarea lor la nivelul a ceva mai măreţ şi totodată mai realist.

Dincolo de viziunea unui lider adevărat această caracteristică, îi poate crea o conexiune strânsă cu adepții săi, prin care să-i inspire, dar și să le dea încredere în propria persoană și, mai ales, în ideile lor. Inspirația unui lider este consolidată prin intermediul anticipării tendințelor, alinierii cu propriile valori şi convingeri, cu cei care îl urmează şi cu piaţa în care activează, dar și acționării cu fermitate în direcția dorită spre care se aspiră. Liderii se află mereu într-o luptă pentru anticiparea cât mai eficientă a evenimentelor. Cu cât poţi câştiga mai mult timp şi poţi anticipa mai exact, cu atât eşti un lider mai puternic. Un plus extrem de important este redat de învățarea anticipării evenimentelor care influențează dezvoltarea viziunilor liderilor, dar și a rezultatelor echipelor.

Organizațiile însumează mult mai mult decât suma membrilor săi. Liderul creează un climat în care fiecare membru al echipei lucrează la un înalt grad de eficienţă. Pentru aceasta el trebuie să realizeze alinierea organizaţională la realitatea din domeniul în cauză.

De asemenea, reușita unei echipe se datorează în mare măsură și atmosferei create în cadrul acesteia. Pentru a lucra corect este nevoie de liniște și interconectare a membrilor, dar trebuie avută în vedere și situația în care conflictele trebuie să conducă doar spre idei mai productive și nu spre dezordine și haos în comunicare. Un lider slab nu este capabil să tempereze climatul conflictual din cadrul echipei, și astfel, nu poate oferi șansa de a evolua, câștigându-și antipatia celor cu care lucrează la îndeplinirea obiectivelor stabilite la începutul creării echipei.

Personalitatea unui lider, dar și direcția de acțiune influențează, în mod decisiv, crearea unei echipe strâns corelată, sau din contră, una în care conflictele nasc dezechilibre, care îi aduc liderului neplăceri, dar și crearea unei imagini prin care acesta nu se poate impune drept un bun lider. De asemenea, în sarcina sa este inclusă necesitatea ca randamentul echipei să se înscrie într-un ritm ascendent de dezvoltare care să imprime încredere în mentalul membrilor echipei în cauză, dar care să și conducă la reușita comună. Un lider care se impune prin corectitudine și rezultate pozitive își câștigă respectul membrilor echipei, în timp ce un lider care nu reușește să îndeplinească aceste condiții este disprețuit.

„Liderul slab este cel pe care subordonaţii îl dispreţuiesc. Liderul bun este cel pe care echipa sa îl aclamă. Marele lider este cel care împreună cu oamenii săi spune “am reuşit împreună”. Lao Tzu

2. Prezentarea și explicarea a cel puțin două puncte de vedere a unor autori din literatura straină de specialitate (referitoare la tema aleasă)

Colin Powell afirmă că optimismul este un multiplicator de forță, mai concludent spus, liderii care privesc lumea într-o manieră pozitivă și încrezătoare au tendința de a insufla oamenilor aceeași atitudine.

Harari Oren a scris o carte ,,Secretele Leadership-ului lui Colin Powell” prin care încearcă să expună ideile lui Colin Powell cu privire la acest subiect.

Plecând de la citatul prezentat mai sus Colin Powell a mărturisit că un astfel de exemplu a fost Președintele Roland Reagen, care a surprins în mod constat oamenii din jurul său prin căutarea obsesivă a părților bune a celor cu care intra în contact. Acest aspect a avut un impact favorabil asupra membrilor cabinetului său, deoaree mulți dintre aceștia au adoptat aceeași atitudine, ecoul obișnuinței lui Reagen a avut un impact considerabil, chiar, și față de cetățenii aflați sub conducerea sa. Astfel, Harari Oren a subliniat optimismul ca având o forță de impact extraordinar de mare, iar cinismul, neîncrederea și negativismul sunt incluse în aria punctelor slabe ale unui conducător. Cu alte cuvinte liderii care privesc lumea într-o manieră negativă au tendința de a demoraliza, demotiva și de a-și acapara oamenii cu care lucrează cu această atitudine.

Autorul insinuează că bunii lideri afișează o atitudine pozitivă, care vorbește de la sine: “Aici putem schimba lucruri, noi putem fi mai buni”.

Evident optimismul nu este suficient pentru un excelent lider. Dar este ușor de dedus că această calitate reprezintă o premisă importantă în conturarea lidership-ului. Pe de altă parte, un pesimism împins spre extrem este favorabil pentru diminuarea aspirațiilor unui lider și, nici de cum, pentru impulsionarea spre succes. De asemenea, optimismul se pare că induce o stare de siguranță și dacă nu este consolidat, speranța de a reuși nu apare. Înfăptuirea realizărilor și, însuși succesul, se bazează pe optimism.