Corelații Dintre Competența Funcționarilor Publici și Calitatea Serviciilor Publice în Administrația Publică

Abstract

Potenţialul uman reprezintă componentă esenţială a oricărui sistem administrativ, de care depinde eficiența serviciilor publice şi gradul de satisfacere a intereselor generale ale cetăţenilor. În aceste condiţii, calitatea şi competenţă funcţionarilor publici, privite din perspectiva dimensiunii europene constituie priorităţi ale reformei din administraţia publică. Calitatea actului administrativ este condiţionată în principal de calitatea factorului uman care încarcă structurile administrative. De aceea, pregătirea şi perfecţionarea acestuia trebuie să fie priorităţi pentru orice instituţie publică, avantajele înregistrându-se de ambele părţi: funcţionarul public poate avansa în grad, clasă sau treaptă, iar instituţia publică are resurse umane cu care își poate realiza obiectivele stabilite potrivit atribuţiilor definite de cadrul legislativ.

Prezenta lucrare de cercetare îşi propune să studieze aceste corelaţi dintre competența funcţionarilor publici şi calitatea serviciilor publice în administraţia publică, mergând pe următoarea structura: în prima parte, vom evidenţia aspectele teoretice generale existente în literatura de specialitate cu privire la corelaţiile dintre competenta funcţionarilor publici şi calitatea serviciilor public, urmând ca în partea a doua să prezentăm empiric aceste corelaţii.

The human potential is the basic component of any administrative system, which depends on the efficency of the public services and the level of fulfilling the general interests of the citizens. In these conditions, the quality and the proficiency of the public servants, seen through the european dimension perspective, are priorities of the public administration reform. The quality of the administrative act is mainly conditioned by the human factor which fill up the admininstrative structures.Therefore training and retraining has to be priorities for any public institution and the advantages enlists on both sides: the public servant can advance in level, class or rank, and the public institution has human resources which can reach their given objectives, defined by the legislative circumstance.

This research paper is trying to study these associations between the civil servants competence and the public servicies quality in the public administrations following the next structure: in the first half we will highlight the theoretical characters, available in the specialized literature, regarding the associations between the civil servants competence and the public servicies quality, as for the second half to demonstrate these interrelations.

Cuvinte cheie: funcționari publici, serviciu public, abilități, competențe, calitate

Introducere

Sfera de cuprindere a sintagmei administraţie publică include întreaga activitate a tuturor serviciilor publice, activitate care dorește să satisfacă interesele cetățenilor în particular și ale societații în general și care este, totodată, supusă ordinii legale. Astfel, serviciul public constituie forma principală de activitatea a administraţiei publice. Pentru a avea servicii publice de calitate și procese decizionale eficiente, este necesar ca acestea să fie foarte bine organizate prin lege și să dețină prerogativele necesare atingerii scopului pentru care au fost create, precum și mijloace suficiente, atât financiare, dar mai ales umane. De aceea, ne permitem sa afirmăm ca un rol esențial în ceea ce privește calitatea serviciilor publice oferite de adminsitrație și a proceselor decizionale, îl are factorul uman reflectat în competențele funcțiilor publice și în modalitățile în care se asigură eficiență si eficacitate în activitatea prestată.

I.Aspecte generale privind corelaţiile dintre competența funcţionarilor publici şi calitatatea serviciilor publice

Literatura de specialitate analizează corelațiile dintre competența funcţionarilor publici şi calitatatea proceselor decizionale în special raportându-se la cadrul legal existent în fiecare țară, neexistând o abordare unitară în ceea ce privește aceste corelații. Cadrul legal din România stabilește competențele funcționarilor publici. Astfel, funcţionarul public reprezintă persoana numită într-o funcţie publică în temeiul căreia exercită prerogativele de autoritate publică. Constatăm că în virtutea cadrului de definire, competențele funcționarilor publici se regăsesc formulate în:

a) Aplicarea şi executarea legilor şi a celorlalte acte normative

b) Elaborarea politicilor, strategiilor şi programelor, studiilor, analizelor, statisticilor necesare pentru realizarea competențelor specifice domeniului de activitate ale autorităţii sau instituţiei publice

c) Elaborarea şi pregătirea avizelor pentru proiecte de acte normative și reglementări specifice domeniului de activitate al persoanei administrative.

d) Gestionarea resurselor umane şi financiare

e) Consiliere şi control

f) Executarea creanţelor bugetare

g) Reprezentarea intereselor persoanelor administrative în raporturile acestora cu persoane fizice sau juridice de drept privat, din ţară şi din străinătate, în limita atribuţiilor stabilite de conducătorul acestora

h) Organizarea şi coordonarea activităţilor administrative.(Legea nr. 188/1999)

Calitatea serviciilor publice depinde doi factori și anume:

Pe de o parte serviciile publice sunt înfiinţate prin lege sau pe baza legii. Astfel, prin acte normative diverse (legi, hotărâri de Guvern, instrucţiuni ale ministerelor, hotărâri ale consiliilor judeţene şi locale, etc.) se reglementează modul de organizare a fiecărui servicu public, se stabilesc prerogativele necesare pentru realizarea interesului general, se prevăd mijloacele concrete de acţiune. În măsura în care există o reglementare precisă, completă, ce are în vedere condiţiile concrete existente în cadrul societăţii, se creează premisele realizării în bune condiţii a serviciului public respectiv. O reglementare confuză, neclară, care nu corespunde realităţii va avea consecinţe nefavorabile asupra calităţii serviciului public.

Pe de altă parte, desfăşurarea unei activităţi de interes general nu poate face abstracţie de factorul uman. Este de notorietate faptul că eficiența oricărui organ, a oricărei structuri sau forme de activitate este dată de valoarea oamenilor chemaţi să le concretizeze. Dincolo de orice reglementare sau model teoretic, este necesar ca cei ce funcţionează în cadrul serviciului public să aibă competenţele şi aptitudinile impuse de specificul unei asemenea activităţi.

Serviciile publice sunt conduse de funcţionari, organizaţi în mod ierarhic. Aceşti funcţionar, prin atribuţiile pe care le deţin, au menirea de a satisface interesele generale. Fiecare serviciu public este creat pentru satisfacerea unuia sau mai multora interese generale. De aceea, funcţionarii din cadrul serviciilor publice trebuie să aibă o anumită pregătire profesională. Funcţionarul pregătit cunoaşte problemele pe care trebuie să le rezolve, îşi dă seama de importanța lor, cunoaşte spiritul legilor pe care este chemat să le aplice, îşi dă seama de consecinţele deciziilor pe care le adoptă, îşi asumă reponsabilitatea pentru întreaga sa activitate. Fiind cunoscător al problemelor ce este chemat să le rezolve, având documentaţia necesară, munca să va fi eficientă, lucrările sale vor fi numeroase şi bune.