Max Weber - viața și opera

Max Weber s-a născut în Erfurt, în Thuringia, Germania, fiind cel mai in varsta dintre cei şapte copii ai lui Max Weber Sr., politician liberal şi funcţionar public, şi Helene Fallenstein, un moderat calvinist. Legaturile lui Weber Sr. cu viata publica a integrat familia in lumea politica a vremii, numeroase personalitati publice si carturari numarandu-se printre cei care fracventau salonul.

De tineri Weber şi fratele lui Alfred, care de asemenea a devenit un sociolog şi economist, au trait în această atmosferă intelectuală.

In 1876, de Crăciun, cand Weber avea doar treisprezece ani, a facut cadou parintilor sai, doua eseuri istorice intitulate: "Despre cursul de istoriei germane, cu referire specială la poziţiile detinute de împărat şi de papa" şi "Despre Roma Imperiala, de la Constantin pana la migraţia popoarelor ".

La vârsta de paisprezece ani, a scris studii cu trimiteri la Homer, Virgil, Cicero, şi Livy, avand o cunoaştere extinsă despre Goethe, Spinoza, Kant, şi Schopenhauer inainte de a-si incepe studiile universitare. Era clar că Weber va urma studii avansate in stiintele sociale.

În 1882 Weber s-a inscris la Universitatea din Heidelberg ca student la drept. Alaturi de colegii sai de la drept , tinarul Weber a participat la cursuri de economie şi a studiat istoria medievala si teologia. Intermitent, el a servit armata germană la Strasbourg. În toamna anului 1884, Weber s-a intors la casa parinteasca pentru a studia la Universitatea din Berlin.

In urmatorii opt ani ai vieţii sale, întreruptă doar de un semestru la Universitatea din Göttingen şi scurte perioade de formare suplimentara militara, Weber a stat la parintii sai, la inceput ca student, mai târziu, ca avocat şi, în final, ca Dozent la Universitatea din Berlin.

In 1886 Weber a trecut examenul pentru "Referendar", fiindu-i recunoscut dreptul de a profesa avocatura.

De-a lungul anilor 1880, Weber a continuat studiul istoriei.

El si-a luat doctoratul în drept in anul 1889 avand ca teza de doctorat “Istoria Organizatiilor comerciale medievale “. Doi ani mai târziu, Weber a terminat Habilitationsschrift, “Istoria Reformelor Agrare Romane si Importanta lor pentru Legile Private si Publice”.

Mai tarziu acesta devine calificat, pentru functia de profesor.

În 1888 el a aderat la "Verein für Socialpolitik", noua asociaţie profesională a economistilor germani afiliata cu scoala istorica, care vedea rolul economiei in primul rand ca rezolvarea multiplelor probleme sociale ale vremii.

De asemenea, s-a implicat în politică, alaturandu-se Congresului Social Evanghelic, cu orientare de stanga.

În 1890 "Verein" a stabilit un program de cercetare pentru a examina "Intrebarea Poloneza" sau Ostflucht, ce se referea la afluxul de fermieri străini în Germania de Est, intrucat muncitorii localnici din Polonia migrau spre orasele industrializate ce se dezvoltau rapid in Germania.

Weber a fost desemnat responsabil de cercetare, şi a scris o mare parte din rezultatele studiului. Raportul final a fost aclamat pe scară largă ca o excelenta cercetare empirica, care a cimentat reputaţia lui Weber ca expert în economia agrara.

În 1893 Weber s-a căsătorit cu verisoara sa indepartata, Marianne Schnitger, mai târziu, feministă şi scriitor veritabil, care a contribuit la colectarea şi publicarea articolelor lui Weber in carti dupa moartea acestuia.

Cuplul s-a mutat la Freiburg în 1894, intrucat Weber a fost numit profesor de economie la Universitatea din Freiburg, înainte de a accepta aceeaşi poziţie la Universitatea din Heidelberg în 1896.

Următorul an, Max Weber Sr. a murit, la două luni dupa o intensa cearta cu fiul său care nu a fost niciodată rezolvată. După aceasta, Weber a devenit din ce în ce mai predispus la nervozitate şi insomnie, devenind dificil pentru el să-şi îndeplinească obligaţiile sale în calitate de profesor. Condiţie sa l-a forţat sa reduca activitatea de predare iar in toamna anului 1899 sa renunte definitiv.

După ce au petrecut luni de zile intr-un sanatoriu, în vara şi toamna lui 1900, Weber şi soţia au călătorit în Italia, la sfârşitul anului, şi nu au reveni la Heidelberg până în aprilie 1902.

După imensa productivitate de la începutul anilor 1890, el nu a publicat nimic între 1898 şi începutul lui 1902, târziu, în toamna lui 1903, demisionand din slujba de profesor.

Eliberat de aceste obligaţii, în acelasi an, el accepta poziţia de redactor asociat la Arhivele de Stiinte Sociale şi Prosperitate Sociala, alături de colegii sai: Edgar Jaffé şi Werner Sombart. În 1904, Weber a publicat “ Etica protestanta si spiritul capitalismului”, care a devenit cea mai cunoscuta dintre lucrarile sale, punand bazele pentru viitoarele cercetari privind impactului culturii si religiei asupra sistemului economic. Acest eseu a fost singurul publicat sub forma unei carti in timpul vietii sale.

In aceelasi an a vizitat Statele Unite ale Americii, participand la Congresul Artelor si Stiintelor (Congress of Arts and Asciences) ce pastra legatura cu Expozitia-Targ din Louisiana(Louisiana Purchase Exposition).