Personalul administrației publice - statutul funcționarului public - accesul la funcția publică, numirea și promovarea

1.Funcţionarul public

În conformitate cu prevederile art. 2, alin. 2 din Legea nr. 188 din 8 Decembrie 1999, privind Statutul funcţionarilor publici, funcţionarul public este pesoana numită într-o funcţie publică.

Astfel, considerăm necesar să ne oprim şi asupra conceptului de funcţie publică. Potrivit legii, funcţia publică reprezintă “un ansamblu de atribuţii stabilite prin lege sau prin actele juridice emise pe baza şi în executarea legii, atribuţii pe care le îndeplineşte o persoană fizică angajată într-un organ al administraţiei publice şi care are abilitatea legală de a îndeplini aceste atribuţii ale administraţiei publice”. Functionarul pubic este, deci, persoana fizică investită cu o funcţie publică cu caracter de permanentă în serviciile autoritaţii centrale sau locale, ori în instituţiile publice care aparţin acestora. Ocuparea funcţiei de către funcţionar, in mod legal se face prin simpla investire sau prin investirea urmată de incheierea unui contract de muncă, sau prin simpla incheiere a unui contract de muncă.

Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt:

a) legalitate, imparţialitate şi obiectivitate;

b) transparenţă;

c) eficienţă şi eficacitate;

d) responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;

e) orientare către cetăţean;

f) stabilitate în exercitarea funcţiei publice;

g) subordonare ierarhică.

Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la Legea statutului funcţionarilor publici, iar activităţile administrative care implică exercitarea prerogativelor de putere publică sunt următoarele:

a) punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative;

b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora;

c) elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor, precum şi a documentaţiei privind aplicarea şi executarea legilor, necesare pentru realizarea competenţei autorităţii sau instituţiei publice;

d) consilierea, controlul şi auditul public intern;

e) gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare;

f) colectarea creanţelor bugetare;

g) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi străinătate, în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;

h) realizarea de activităţi în conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei publice.

Aşa cum am menţionat, pentru a putea ocupa o funcţie publică, persoana trebuie să fie numită în funcţia respectivă. Anterior actului de numire al funcţionarului public se desfăşoară activitatea de recrutare şi selecţie a acestuia.

Literatura de specialitate evidenţiază o serie de criterii pentru clasificarea funcţionarilor publici.

-după modul de învestire în funcţie, funcţionarii publici sunt debutanţi sau definitivi;

-după criteriul studiilor necesare pentru ocuparea unei funcţii publice, funcţionarii publici se împart în trei clase: clasa I (funcţionari publici cu studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă), clasa a II-a (funcţionari publici absolvenţi de studii superioare de scurtă durată) şi clasa a III-a (funcţionari publici absolvenţi de studii medii);

-potrivit nivelului atribuţiilor titularului funcţiei publice, distingem: înalţi funcţionari pubici, funcţionari publici de conducere şi funcţionari publici de execuţie;

-după caracterul funcţiei, funcţionarii publici pot fi clasificaţi în funcţionari profesionali (de carieră) şi funcţionari politici;

-după gradul de stricteţe al disciplinei deosebim între funcţionari civili şi funcţionari militari;

-în funcţie de modul de asigurare a funcţionării serviciilor publice, distingem între guvernanţi şi agenţi publici.