Prefectul și prefectura

1. Prefectul

Autonomia locala, mai ales intr-un stat unitar, nu poate fi conceputa decat in anumite limite. Este de neconceput intr-un stat de drept sa fie nesocotita leagea, autoritatea executivului sau a justitiei pe motiv de autonomie locala. Autonomia locala nu poate fi realizata decat in cadrul principiilor statului de drept, principiul autonoiei locale insusi fiind unul din acestea. De aici legatura organica care trebuie sa existe intre autonomia locala si lege, dintre interesele locale ( comunale, orasenesti, judetene) si interesele nationale exprimate prin lege. Asa se explica de ce in toate tarile democratice , la nivelul unitatii administrativ-teritoriale cu gradul cel mai mare de extensie, exista un reprezentant al statului, mai exact al executivului central, cu rolul de a veghea asupra aplicarii legii de catre autoritatile administatiei publice locale, insclusiv ale comunitatile autonome. Dupa sistemul francez acest rol ia revenit prefectului

Prefectul este asa cum sustinea Prof. M. Waline, o creatie napoleoniana , ea a fost create in anul al vIII-lea de la marea Revolutie Franceza din anul 1958, prefectul era reprezentatul Guvernului si seful administratiei departamentului in care functiona.

Din punct de vedere al terminologiei , prefectul este de origine latina prefectus si il gasim pentru prima data in Roma antica, in varful ierarhiei functionarilor imperiali, cu urmatoarele titluri: prefectus praetorio-comandant al garzii imperiale, care va dobandi puteri comparabile cu ale sefilor de guvernare din statele burgheze; prefectus urbi-investit cu atributii politienesti; prefectus annonae-insarcinat cu aprovizionarea Romei

In Romania functia de prefect a fost instituita prin Legea pentru consiliile judetene nr. 396 din 2/14 aprilie 1864 care , in art. 91 prevedea ca “prefectul, ca si cap al administratiei judetene, sa dirige toate lucrarile acestei administratiuni si sa execute hotararile consiliului judetean”.

Pozitia prefectului de comisar al guvernului si de conducator al administratiei judetene s-a mentinut si prin Legea pentru unificarea administrative din 1925. Potrivit Legii pentru organizarea administratiunii locale din 3 august 1929 , Prefectul era numit prin decret regal , la propunerea ministerului de interne. Propunandu-si intrebarea ce se intelege prin prefectul politic si prin prefectul administrative, prof. J. Vermeulen sustinea ca, “Prefectul politic este acel organ reprezentativ autoritatea centrala in judet si numit de govern,in majoritatea cazurilor propus de Ministerul de Interne.Prefectul administrative este functionarul de cariera recrutat potrivit anumitor dispozitii legale,servind drept chezasie pregatirea profesionala ,care se afla permanent in fruntea judetului pentru deservirea intereselor sale de ordin local”

Functia de prefect a fost reinfiintata prin Constitutia Romaniei din 1991 si prin Legea nr.69/2001privind administratia publica locala si de Legea nr.340/2004 privind institutia prefectului”

In circumscriptiile administrative teritoriale ale statului cu cea mai mare intindere – judetele prefectii actioneaza ca reprezentanti ai Guvernului.Acestia exercita o putere de directionare si de coordonare a serviciilor ministeriale deconcentrate si,in acelasi timp, supravegheaza respectarea legii de catre autoritatile locale prin actele administrative emise de acestea.

Prin art. 30 alin. 2 din Legea nr. 90/2001,prefectul,ca reprezentant al Guvernului pe plan local, I se stabileste raspunderea privind “aplicarea politicii Guvernului in unitatile administrativ-teritoriale , avand obligatia de a asigura axecutarea actelor Guvernului, precum si pe cele ale ministerelor si celorlalte organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor”.

Ministrii si conducatorii celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului pot delega prefectului unele dintre atributiile lor de conducere si control cu privire la activitatea serviciilor publice deconcentrate din subordine.

Prin statutul sau, prefectul se gaseste intr.o situatie de subordonare in raport cu guvernul ; prin competentele sale ,prefectul este detinatorul autoritatii de stat in judet si reprezentantul direct al prim-ministrului si al fiecaruia dintre ministry.

Activitatea prefectului se intemeiaza pe principiile:

a)legalitatii,impartialitatii si obiectivitatii;

b)transparentei si liberului acces la informatiile de interes general;

c)eficientei;

d)responsabilitatii;

e)profesionalizarii;

f)orientarii catre cetatean.

Prefectii sunt obligate sa transmita annual Ministerului de resort un raport de activitate cu privire la:

a)stadiul implinirii obiectivelor cuprinse in Programul de guvernare;

b)verificarea legalitatii actelor normative adoptate sau emise de autoritatie administratiei publice locale si judetene;

c)modul de indeplinire a obiectivelor si performantele obtinute de structurile conduse;

d)propunerile privind eficentizarea activitatilor structurilor conduse ,prin identificare deficientelor in activitate si modul de eliminare a acestora.