Principiile Politice de Mediu a Uniunii Europene

Introducere

Preocuparile privind protectia mediului si expresia lor juridica au dus la formarea si afirmareaunor principii comune dreptului national, comunitar si international. Chiar daca acestea cunosc formulari si precizari variate ale continutului concret, semnificatia lor juridica esentiala ramane aceasi, fiind numai in prezenta unor adaptari si ipostaze diferite de realizare. Principiile fundamentale domina astfel ansamblul reglementarilor juridice privind protectia, conservarea si ameliorarea mediului, conferindu-le unitate, uniformitate si tendinta permanenta de integrare, iar dreptului mediului, dimensiunea unui sistem normativ planetar.

Principiile reflecta interdependenta si reprezinta primul element de realizare a unitatii continutului dreptului mediului la nivelul celor 3 ordini juridice de exprimare: nationala. comunitara si internationala. Propagarea si actiunea conjugata a acestora sunt elocvente in acest sens. Asa de exemplu, principiul precautiei si principiul dezvoltarii durabile isi au originea in dreptul international, dar au patruns apoi la nivel comunitar si national. De asemenea, regula (principiul) corectarii cu prioritate la sursa a poluarii a fost retinuta initial in plan comunitar pentru a fi preluata ulterior in dreptul international (ca de exemplu prin Conventia pentru protectia Rinului, incheiata la Berna la 12 aprilie 1999).

Referitor la modul concret de recunoastere si consacrare, acesta difera in raport cu nivelul de exprimare. Astfel, in plan national, principiile sunt surprinse in legile-cadru sectoriale. La nivel comunitar, regulile cu valoare de principiu au fost formulate initial in programele de actiune, incepand din 1973, cu un continut peponderent politic si caracter progamator, fiind preluate ulterior si consacrate juridic prin mediul modificarilor succesive ale tratatelor constitutive – Actul unic european (1986), Tratatul de la Maastricht (1993), Tratatul de la Amsterdam (1997) si Tratatul de la Nisa (2000).

Noţiunea de principiu fundamental al dreptului mediului

La nivel general, un principiu este, după caz, o cauză primă, o prepoziţie admisă ca bază a raţionamentului, o regulă generală care ghidează conduit, o regulă elementară a unei ştiinţe, arte sau tehnici.

Noţiunea (conceptul) de “principiu fundamental (general)“ de drept cunoaşte accepţiuni diferite de la un sistem juridic la altul, de la o ramură de drept la alta. Se adminte, de pildă, definiţia conform căreia un principiu fundamental este acea regula de conduită egală pentru toţi subiecţii de drept, care insoţeşte de la început până la sfârsit orice acţiune umană, excepţiile fiind rarisime. Cel mai adesea se prezintă sub forma unor reguli obligatorii nescrise, cu aplicare generală, afirmate frecvent în jurisprudenţă. Uneori, mai ales în cadrul dreptului internaţional public, dar şi al dreptului mediului, principiile sunt formulate expres ca atare şi consacrate juridic ca norme imperative, chiar dacă semnificaţiile lor cunosc o varietate de reguli de exprimare şi realizare.

În privinţa dreptului mediului, conceptul cunoaşte situaţii diferite, în funcţie de nivelul de recunoaştere şi garantare juridică. Deşi nu sunt ele însele „lege”, principiile servesc la sublinierea si orientarea dezvoltării şi aplicării normelor dreptului mediului.

Departe de a fi similare cu principiile clasice ale dreptului, ele contribuie la reglementarea, evaluarea şi managementul riscului; iniţial slogane politice, acestea au fost treptat incorporate în acte normative juridice.

Astfel, legislaţiile naţionale recurg adesea la cosacrarea expresă a principiilor dreptului mediului ca reguli de drept pozitiv şi le conferă statutul de norme de conduită de maximă generalitate şi universalitate, obligatorii în domeniul respectiv. Adeseori, acestea se regăsesc, sub formulări identice sau asemănătoare, şi ca principii politico-strategice.

În dreptul comunitar, principiile au un statut intermediar, nefiind reguli juridice depline şi direct aplicabile, ci mai degrabă linii directoare pe care comunitatea poate sa-şi fondeze politica sa de mediu general şi fiecare dintre actele legislative în special.

Dimpotrivă, la nivelul dreptului internaţional al mediului conceptul de principiu rămâne imprecis. El este utilizat cel mai adesea pentru a desemna o constantă evidentă, concluziile unei analize şi norme generale si obligatorii. Aşa de exemplu, programul de acţiune „ Agenda 21” se referă la „principii de acţiune” în sensul de linii directoare ce pot fi urmate şi, eventual, de modalităţi de realizare a acestora.