Starea Civilă

ARGUMENT

Starea civilă a persoanei fizice, reprezintă un ansamblu de elemente prin care, aceasta se individualizează ca subiect de drepturi și obligații și i se stabilește poziția sa juridică față de familia din care face parte. Ea se întemeiază pe o multitudine de relații ce izvorăsc din filiație, rudenie și căsătorie, stabilindu-se astfel legăturile juridice între persoanele fizice parte a aceleiași comunități familiale.

Atributele de identificare ce formează conținutul stării civile, se regăsesc în mod constant în existența fiecărei persoane căci ar fi de neconceput ca o persoană fizică să nu aleagă un nume, un prenume în calitate de persoană căsătorită sau celibatar, etc. – atributele prin intermediul cărora să poată fi identificată în familie ori în societate.

În scopul concretizării elementelor ce alcătuiesc starea civilă a persoanelor fizice, pentru a se ține o evidență strictă a acestora, precum și pentru a se asigura dovada stării civile, se întocmesc acte de stare civilă.

Luând în considerare importanța stării civile, pentru oricare dintre noi, consider de cuviinţă să realizez o abordare succintă a acestei problematici.

Dorința de a analiza și a studia această temă a apărut în urma desfășurării practicii de specialitate în anul al III-lea de facultate la Serviciul public comunitar local de evidență a persoanei, biroul: Starea civilă, din cadrul Primăriei Șimleul Silvaniei, județul Sălaj.

Prezenta lucrare a fost întocmită atât în urma observațiilor întreprinse în cursul desfășurării practicii de specialitate în unitatea mai sus menționată cât și a consultării bibliografiei de specialitate (literatura de specialitate și jurisprudența în materie).

Lucrarea este structurată pe patru capitole. În primul capitol intitulat Starea civilă-mijloc de identificare a persoanei fizice se prezintă noțiunea de stare civilă atât în sens restrâns cât și în sens larg, dar și opinia unor autori în legătură cu această noțiune în vederea stabilirii sferei acestui concept. De asemenea se are în vedere și menționarea reglementării legale a stării civile, luându-se în considerare că în legislația română nu există o lege sau un act normativ special care să reglementeze în mod exclusiv starea civilă a persoanei fizice. Tot în cadrul acestui capitol se realizează delimitarea conceptuală a acestei noțiuni față de alte noțiuni juridice: nume, domiciliu, capacitate civilă, cetățenie, posesie de stat. Se are în vedere și prezentarea caracterelor juridice ale stării civile și proba acesteia.

În capitolul al II-lea – Acţiunile de stare civilă se analizează noțiunea de acțiune de stare civilă și se are in vedere și prezentarea acesteia din cadrul dreptului procesual civil. Acțiunile de stare civilă, denumite uneori și ”acțiuni de stat”, sunt acele acțiuni în justiție care au ca obiect elemente ale stării civile, ale persoanei fizice. Pentru a produce efectele urmărite de reclamant, acțiunile de stare civilă trebuie admise printr-o hotărâre irevocabilă. Prin urmare, nu acțiunile de stare civilă sunt acelea care creează sau modifică o anumită stare civilă, ci hotărârile judecătorești pronunțate pentru soluționarea lor.

Asemenea hotărâri sunt, de pildă, cele privind stabilirea sau contestarea filiației, cele privind tăgada paternității copilului născut sau conceput în timpul căsătoriei; cele privind anularea căsătoriei și desfacerea acesteia prin divorț, cele privind încuviințarea adopției ori desfacerea sau anularea acesteia, cele privind declararea judecătorească a morții, etc.

Efectele unei hotărâri judecătorești în materie de stare civilă sunt însă determinate atât de obiectul ei, cât și de scopul urmărit de reclamant prin introducerea acestei acțiuni. De aceea, doctrinar, în funcție de obiectul și scopul lor, acțiunile de stare civilă sunt grupate în următoarele categorii: reclamație de stat, contesteție de stat, modificare. Acțiunile de stare civilă se mai pot clasifica și dupa sfera persoanelor îndreptățite să le exercite și după corelația lor cu prescripția extinctivă.

În capitolul al III-lea - Înregistrările de stare civilă – se are în vedere explicarea noțiunii de înregistrare de stare civilă; prezentarea felurilor înregistrărilor: sub forma întocmirii actelor de stare civilă și sub forma înscrierii de mențiuni marginale; arătarea modului de organizare a înregistrărilor de stare civilă, cadrul organizatoric și funcțional, precum și atribuțiile de stare civilă ale Comisiilor județene.Nu a fost omisă nici prezentarea regulilor generale și speciale ale înregistrărilor de stare civilă.

În capitolul al IV-lea – Actele de stare civilă – se pornește de la analiza noțiunii de act de stare civilă și evidențierea importanței actelor de stare civilă. Potrivit art. 1 al Legii nr. 119/1996 se prevede că ”Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedește nașterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului și al persoanei și servesc la cunoașterea numărului și structurii populației, a situației demografice, la apărarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale cetățenior.” Se mai analizează natura juridică a actelor de stare civilă, modul de reconstituire și întocmire ulterioară a actelor de stare civilă; modul de anulare, modificare, reconstituire ori completare a actelor de stare civilă şi a mențiunilor de pe acestea.

Finalul reprezintă o sinteză (concluzie) a ceea ce s-a prezentat în lucrare şi o timidă încercare de a realiza propuneri în această materie.

I. STAREA CIVILĂ - MIJLOC DE IDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE

1. Noţiunea şi reglementarea legală a stării civile

1.1. Noţiune

Alături de nume şi domiciliu starea civilă, denumită în doctrină şi ”statutul juridic” sau ”starea juridică” apare ca un atribut important de identificare a persoanei fizice.

Sub acest aspect, starea civilă apare ca o noțiune de sinteză deoarece ea cuprinde toate elementele cu ajutorul cărora se determină calitatea de subiect de drepturi și obligații a persoanei fizice.

Etimologia termenului de ”stare civilă” are la bază cuvintele latine ”status civilis” care se referă la atributele necesare pentru ca o persoană fizică să posede personalitatea juridică .

În dreptul modern nu există o definiție legală a noțiunii de ”stare civilă”, sarcina aceasta revenind literaturii de specialitate, acolo unde nu există însă o definiție unanim acceptată.

Astfel într-o opinie, s-a arătat că în sens larg, starea civilă este un atribut important de identificare a persoanei fizice și reprezintă totalitatea calităților inerente care constituie condiția juridică a acesteia în stat (de naționalitate, respectiv cetățenia română sau străină), în societate (bărbat sau femeie, major sau minor, pus sub interdicție sau nu, condamnat) și în familie (căsătorit, divorțat, cu filiația din căsătorie sau din afara căsătoriei, adoptat).

Prin urmare elementele stării civile sunt: naționalitatea, cetățenia, vârsta, sexul, capacitatea, căsătoria, rudenia, alianța, filiația. Cu ajutorul acestor elemente se produce o reală individualizare a persoanei fizice ca subiect de drept, a entității sale juridice.

În sens restrâns, starea civilă reprezintă un ansamblu de calități personale de care legea leagă anumite consecințe juridice, cu ajutorul cărora persoana fizică se individualizează .

Starea civilă” cuprinde un ansamblu de elemente prin care se individualizează o persoană fizică ca subiect de drepturi și obligații și se stabilește poziția sa juridică față de familia din care face parte”. S-a subliniat că, poziția juridică a unei persoane în raport cu familia sa, constituie elementul cel mai important al stării civile.

Într-o altă definiție s-a considerat că, starea civilă a persoanei fizice este unul dintre aspectele cuprinse în noțiunea de stare juridică și este constituit din elemente și activități ca: nașterea, recunoașterea sau stabilirea filiației, înfierea, căsătoria, moartea.