Acte de Stare Civilă

I. Scurt istoric

În principiu, orice solicitare de informaţii privind o persoană fizică sau o persoană juridică ce emană din partea unei autorităţi administrative, poartă un germen de atentat la libertăţile publice. De aceea, o astfel de solicitare, trebuie să se bazeze, întotdeauna, pe un fundament juridic.

Odată asigurat cadrul juridic al unei colectări de date de către administraţie, principiul transparenţei administraţiei asigură accesul legitim al tuturor cetăţenilor la toate datele deţinute de administraţie, mai puţin in cazul in care există o dispoziţie legală contrară, cand legea se opune acestei transparenţe.

Denumit iniţial „numărul franţuzesc” sau „numărul de inregistrare in Repertoarul naţional de identificare a persoanelor” - NIR-ul - a fost creat de Rene Carmille64.

Creatorul numărului de identitate este cunoscut în Franţa mai degrabă pentru circumstanţele „invenţiei” acestei instituţii administrative, care nu sunt legate nici de nevoile de securitate socială, nici de cele de educaţie naţională, ci de acela de recrutare militară.

Rene Carmille a realizat, sub regimul de la Vichy, intre aprilie si august 1941, primul repertoar general al cetăţenilor francezi, pentru a pregăti, in secret, mobilizarea unei armate franceze. Acest număr experimental avea 12 cifre si folosea 12 coloane din cele 80, ale cărţilor

perforate standard existente in epocă: două pentru anul de nastere, două pentru luna naşterii, două pentru departamentul naşterii, trei pentru unitatea administrativă a naşterii (nici un departament nu conţinea mai mult de 1000 de unităţi administrative), iar ultimele trei pentru un număr de ordine din luna de naştere (nici o unitate administrativă nu inregistra mai mult de 100 de naşteri pe lună).

Mai târziu, această codificare a fost preluată in Algeria pentru a face recensămantul evreilor, musulmanilor şi celorlalte categorii de persoane. Ţinta sa era de a fişa toată populaţia franceză si nonfranceză, însă criteriile discriminatorii ale recensămantului erau etnice sau statutare, conform politicii de la Vichy.

Astfel, sensul primelor două cifre ale codului NIR – care astăzi identifică sexul persoanei era, în epocă, mai complex, astfel:

- numerele 1 sau 2 indicau sexul pentru francezii de origine sau naturalizaţi;

- numerele 3 sau 4 indicau sexul pentru indigenii musulmani şi pentru persoanele din colonii, nonevrei;

- numerele 5 sau 6 erau rezervate evreilor indigeni din Algeria;

- 7 sau 8 pentru străini;

- 9 sau 0 pentru persoanele cu statut nedefinit

Această discriminantă codificare folosită în Algeria a fost abrogată în septembrie 1944, când rubrica „rasă” a fost anulată de pe toate documentele deţinute de Serviciul Naţional de Statistică, iar în mai 1945 primele două numere din compunerea „numărului de identificare” au fost definitiv limitate la rubrica sex: 1 pentru sexul masculin, 2 pentru sexul feminin.

In 1946 gestionarea NIR-ului a fost incredinţată Institutului Naţional de Statistică şi Studii Economice (INSEE) prin Decretul nr. 46-1432 din 14 iunie, institut care administrează Repertoarul Naţional de Identificare a Persoanelor Fizice (RNIPP), iar „numărul de identificare” a devenit şi „Numărul de Securitate Socială”.

Pentru evitarea tuturor interconexiunilor dintre fişiere şi pentru evitarea folosirii datelor personale în alte scopuri decât acela pentru care au fost înregistrate, Comisia franceză naţională de informatică si libertăţi (CNIL) a refuzat utilizarea unui număr unic de identificare a persoanelor fizice, numărul de securitate socială fiind în mod esenţial utilizat numai în domeniul protecţiei sociale şi în diverse servicii administrative (fisc, educaţie, poliţie etc.).

Din analiza legislaţiilor principalelor state europene privind existenţa unui număr unic de identificare a persoanelor fizice, a reieşit că acestea pot fi impărţite în trei grupuri:

1. un grup de state care au introdus un număr unic de identificare a persoanelor: Belgia, Danemarca, Olanda şi Suedia;