Acordul Nord American pentru Comerț Liber

La 1 ianuarie 2004 s-au celebrat 10 ani de la implementarea Acordului Nord-American pentru Comerţ Liber (NAFTA1), prilej pentru noi statistici şi rapoarte privind consecinţele acestui pact asupra celor trei state semnatare (America de Nord, Canada şi Mexic). În aceeaşi ordine de idei, prezenta cercetare îşi propune să analizeze eficienţa Acordului, utilizat ca studiu de caz pentru a formula un răspuns la următoarea întrebare: interdependenţa economică favorizează pacea internaţională? Soluţia problemei se construieşte pe baza unui lanţ cauzal2 care leagă progresul economic de intensificare a schimburilor datorită dorinţei oamenilor de sporire a bunăstării materiale; schimburile comerciale implică interdependenţa, care angrenează statele într-un cadru de cooperare pentru a stimula progresul iniţiat, cooperare care la rândul ei sporeşte bunăstarea şi coexistenţa paşnică a statelor. În construirea acestui demers, liberalismul este de un real ajutor datorită optimismul liberal în ceea ce priveşte cooperarea economică şi contribuţia ei la pacea mondială (teoria păcii democratică)3. Cu toate acestea, liberalismul nu este utopic şi atenţionează asupra caracterului gradual şi neegal al progresului.

Ipoteza favorabilă a dilemei (pacea este într-adevăr garantată de interdependenţa economică) este posibilă datorită contextului internaţional de la sfârşitul Războiului Rece, când prăbuşirea ordinii est-vest permite apariţia unor noi ţări industrializate şi mondializarea economică datorită relaxării relaţiilor internaţionale. Interdependenţa generată transformă caracterul politicii mondiale dintr-un sistem bazat pe putere într-unul concentrat pe cooperare şi negociere4. În acest context apar eforturi de organizare economică regională după modelul construcţiei europene, precum NAFTA, acord semnat în decembrie 1992 şi pus în aplicare începând cu 1 ianuarie 1994. Obiectivul acestei construcţii este crearea unei pieţe viabile, cuprinzătoare, în cadrul căreia mai multe state consolidează rolul întreprinderilor lor pentru a fi capabile să înfrunte competiţia mondială, factor stimulativ pentru comerţul liber. În noua ordine mondială, semnificaţia noţiunii de „interes naţional” marchează evoluţia de la maximizarea puterii prin ambiţii militare, către angrenarea statelor în construirea unei păci durabile5. Instrumentul folosit de SUA în acest scop este cooperarea economică regională. Raţiunea pe baza căreia funcţionează NAFTA este integrarea economiilor celor trei state semnatare în scopul reducerii costurilor tranzacţiilor, asigurarea reciprocităţii, pedepsirea eşecurilor legilor, încurajarea investiţiilor, pe scurt stimularea cooperării întru prosperitatea economică. Interdependenţa în cadrul NAFTA este coordonată prin impunerea unui „regim”, în sensul atribuit de S.Haggard şi B.Simmons6, al comerţului liber. Bazat pe valori comune, acest regim facilitează cooperarea durabilă şi instituţionalizarea politicii economice, Canada şi Mexicul acţionând în cadrul mai larg şi mai eficient al economiei americane. Pentru aceasta este necesar ca statele membre să adapteze politica lor internă la regimul comercial stabilit de NAFTA, pentru a deveni actori economici viabili în competiţia mondială. Participarea activă la economia mondială este o cale mai sigură către prosperitate decât izolarea de cadrul internaţional, iar fără a fi parte dintr-o piaţa largă gradul de bunăstare accesibil statelor este mai scăzut.

Un prim pas în realizarea acestor obiective, sau una din prevederile regimului comercial, este eliminarea treptată a taxelor vamale pentru produsele comercializate în această regiune, ţinta fiind de reducere a tarifelor în proporţie de 99% pe parcursul a 15 ani începând cu 1 ianuarie 1994. Deciziile luate la nivel înalt pentru liberalizarea comerţului avantajează în primul rând cetăţenii statelor participante la înţelegere, al căror standard de viaţă se îmbunătăţeşte treptat. Relaţia între state şi societatea naţională sau transnaţională este fundamentală pentru teoria liberală, relaţie intermediată în cazul NAFTA de interdependenţă economică. Importanţa acordată de liberalism indivizilor (primatul actorilor societali7), reiese din faptul că preferinţele societăţii determină pe cele ale statului. Prin natura lor, indivizii acţionează raţional în vederea autoconservării şi bunăstării materiale. Îndeplinirea acestor obiective este condiţionată de libertate, iar libertatea nu poate fi asigurată decât într-un mediu paşnic. La nivel internaţional, aspiraţiile pentru prosperitate şi pace sunt concretizate prin cooperare. Preferinţele sociale care stau la baza NAFTA sunt identificate cu un set de interese fundamentale, diferite de strategiile politice (dorinţa de supremaţie sau contracararea potenţialilor adversari), care influenţează direct comportamentul statelor, fiind transferate, prin acţiune colectivă, la nivel politic. Există anumite limite în care cererile promovate de indivizi raţionali în funcţie de nevoile sociale, se încadrează: climatul de interdependenţă presupune dezvoltarea relaţiilor transnaţionale, astfel încât acţiunea unui stat pe plan internaţional se conturează în funcţie de configurarea preferinţelor tuturor statelor de pe piaţă.

Conform teoriei liberale, indivizii şi grupurile private, actorii principali ai scenei internaţionale, acţionează raţional pentru obţinerea bunăstării materiale, iar regimul asociat acordului nord-american reflectă aceste scopuri sociale. NAFTA este modalitatea prin care guvernul SUA îşi adaptează comportamentul la interesele cetăţenilor săi, stabilind, în asentimentul teoriei liberale, raportul dintre economie şi politică în favoarea celei dintâi (economia determină politicile statului). Aşa se face ca NAFTA reprezintă a doua zonă de comerţ liber din lume, după Comunitatea Economică Europeana. Piaţa liberă astfel formată reuneşte 365 milioane de consumatori, iar PIB-ul combinat al celor trei ţări constituie o treime din PIB-ul total al lumii. Desfiinţarea barierelor vamale prin formarea pieţei unice direcţionează relaţiile internaţionale spre acceptarea unor reglementări comune şi contribuie la consolidarea unor raporturi interstatale paşnice.