Impactul Procesului de Integrare Economică Asupra Economiei nord-americane

Introducere

Dacă în antichitate, când comerțul îl întâlneam realizat doar în formă de troc, astazi este cu totul avansat, structura sa fiind mult mai complexă, implicând instituții, persoane care se află în locuri diferite, fusuri orare diferite ori monede diferite. Ca și efect al factorilor influențatori, economiile vecine au ajutat la evoluția economiei prin extinderea comerțului. Acest fapt a fost posibil și prin crearea de zone de liber schimb caracterizate prin renunțarea la politicile protecționiste pentru țările membre. Asadar, odată cu renunțarea la politicile protecționiste, țările acceptă de comun acord sa reducă sau să renunțe la îngrădirile tarifare sau netarifare în speranța că va ajuta la dezvoltare, pentru că , dupa cum se știe ”Unde sunt mulți, puterea crește“. Vom analiza o astfel de grupare, situată în America de Nord și anume gruparea formată din Canada, SUA și Mexic, reunite datorită Tratatului de Liber Schimb Nord American, NAFTA.

Aliindu-se inițial doar Canada și SUA în cadrul domeniului auto și datorită fluxurilor comerciale abundente dintre cele două țări, iar mai târziu și Mexicul, datorită forței de munca ieftine și slab calificate benefice pentru investițiile americane si canadiene , cele trei țări au ajuns să formeze cea mai cunoscută grupare din America de Nord, fiind chiar principalul concurent al Uniunii Europene de peste ocean, până în zilele noastre. Bineînteles, această alianță a influențat economiile țărilor membre pozitiv și negativ, astfel că din această alianță a aparut o zona liberă care permite libera circulație a bunurilor și serviciilor de dimensiuni proporționale. Singura problemă, și anume cea care diferențiază NAFTA de Uniunea Europeană este faptul că factorul de producție nu poate circula liber între granițele celor două țări. Totodată, a crescut nivelul investițiilor în aceste țări respectiv scăderea ratei șomajului.

Ca urmare a rezultatelor pozitive înregistrate, NAFTA dorește o extindere a zonei de liber schimb prin “lipirea” continentului nord-american cu cel sud-american. Pentru a face primul pas, statele membre au încheiat acorduri de liber schimb cu țări de pe continentul sudic precum Chile, Columbia, Guatemala, Uruguai și Panama. Asadar, lucrarea noastră are ca scop prezentarea impactului NAFTA asupra economiilor nord-americane pornind de la premise factori determinanți, efectele acordului asupra economiille statelor semnatare ș.a

Istoric

Autopact (1965)

NAFTA apare ca o abordare modernă şi o continuitate a drumului deschis în perioada postbelică a doi precursori celebri: Autopact şi FTA. Autopact, semnat în 1965 între Canada şi SUA, a eliminat taxele vamale pentru autoturismele fabricate în una din cele două ţări şi expediate în cealaltă ţară. Aceasta a permis producătorilor de autoturisme din ambele ţări să-şi programeze mai bine producţia. Practic, un sfert din schimburile intra-nord-americane (exclusiv Mexic) sunt reprezentate în prezent de schimburile de autovehicule şi componente auto. Cea mai bună speranţă a constat în piaţa de export şi aceasta a însemnat, în primul rând, piaţa SUA, deoarece aproape 3/5 din exporturile canadiene mergeau spre SUA. Pactul Auto din 1965 ilustrează avantajele comerţului liber fără taxe vamale între două ţări. Uzinele canadiene au avut posibilitatea de a se specializa în câteva modele de autoturisme, cea mai mare partea a producţiei lor fiind trimisă în SUA în schimbul unor modele care nu se produceau în Canada.

Acordul de comerţ liber SUA – Canada (1989)

Anul 1985 marchează iniţierea informală a negocierilor Canada – SUA pentru un acord general de comerţ liber. Acesta intră în vigoare începând cu 1 ianuarie 1991. Cunoscut sub denumirea simplă de FTA (Canada – United States Free Trade Agreement), Acordul de comerţ liber între cele două ţări a decis eliminarea totală a taxelor vamale în schimburile reciproce. Eliminarea se putea face fie imediat, fie pe perioade de 5 sau 10 ani.De la 1 ianuarie 1989, cea mai lungă graniţă existentă între două state ale globului, graniţa Canada – SUA, a devenit liberă de taxe vamale. Impactul NAFTA, care a continuat şi a extins zona de comerţ liber FTA incluzând Mexicul, se consideră deosebit de pozitiv în accelerarea fluxurilor de mărfuri, servicii şi investiţii.

Acordul Nord American de Comerţ Liber (NAFTA)

La 12 august 1992, şefii de stat ai SUA (președintele George Bush) , Canadei (prim-ministru Brian Mulroney) şi Mexicului (președintele Carlos Salinas), au semnat Tratatul Comerţ Liber al Americii de Nord, cunoscut sub denumirea de NAFTA, după iniţialele în limba engleză ale documentului „North American Free Trade Agreement”. După ce a fost ratificat de parlamentele celor trei ţări (de Congresul SUA la 17 noiembrie 1993), Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994.

În SUA, dezbaterea legată de NAFTA a divizat membrii partidelor Democrat şi Republican, şi a avut opozanţi din partea unor sindicate şi organizaţii de protecţia mediului. Mulţi s-au temut că se vor pierde locuri de muncă pentru că acordul ar avea drept consecinţă mutarea producţiei americane în Mexic pentru a se exploata avantajele oferite de forţa de muncă ieftină, dar şi legislaţiile mai puţin severe privind protecţia mediului şi a muncii. Ca răspuns la aceste probleme, la acordul iniţial au mai fost adăugate încă două acorduri suplimentare: unul privind piaţa muncii şi un altul referitor la protecţia mediului înconjurător. În final, în noiembrie 1993, Congresul SUA şi-a dat acordul pentru NAFTA.