Cetățenia UE

Introducere

Construcţia politică a Uniunii Europene sta sub semnul valorilor democratice şi liberale. Apare astfel intrebarea dacă putem sa creăm în mod artificial o solidaritate cetăţenească intr-o entitate politică de talia Uniunii Europene, care pare din ce in ce mai mult ar reproduce la nivel supranaţional caracteristicile Statului-natiune.

Unde ar putea fi gasită legitimitatea unei asemenea construcţii politice?

În rîndul unor cetăţeni europeni care conştientizează si interiorizează mai adanc acest statut consimţit.

Ce inseamnă să fii cetăţean al Europei care sunt drepturile şi responsabilităţile care definesc cetăţenia europenă? Cetaţenia europeană este o provocare pentru teoria şi practica cetateniei.

Ea vizează o cetăţenie postnaţionala care, pentru prima dată, se referă la un set de valori si institutii, in locul apartenenţei obligatorii la un teritoriu, la o cultură si un stat naţional. Ea isi propune sa construiască o comunitate politică transteritoriala si sa faca din Uniune un spatiu public comunitar.

În aceasta perspectivă, studiul conceptului de cetăţenie este indispensabil.

El permite înţelegerea fundamentelor legale si politice ale drepturilor supranaţionale şi definirea practicilor sociale care decurg din aceste drepturi.

Pentru aceasta este nevoie de o participare mai activă şi un interes mai mare pentru evenimentele si viitorul Uniunii Europene.

Conceptul de cetăţenie („citizenship“) este central pentru ştiinţele politice şi sociologie.

Fără o înţelegere minimală a acestui concept, ar fi dificil să explicăm probleme conexe

precum participarea democratică, drepturile omului, coeziunea socială, ordinea civică,

politicile publice, relaţia dintre stat şi societatea civilă.

Termenul ca atare vine din gândirea greacă, fiind preluat de limbile europene moderne (în

special franceza şi engleză) prin intermediul limbii latine.

El a parut mai întai in cetăţile din Grecia Antică şi a fost transferat la Roma o dată cu alte produse ale culturii antice greceşti.

Aici a cunoscut o nouă dezvoltare, legată îndeosebi de asocierea cu virtutea civică.

Termenul de cetăţenie a reapărut în timpul Revoluţiei Franceze (1789), când a fost

coroborat pentru prima dată cu drepturile omului. Secolul XIX a consacrat relaţia dintre

cetăţenie şi statul-naţiune pentru ca, din nou, să urmeze o fază de declin, în perioada

interbelică.

Sensul multidimensional de astăzi (cetăţenia politică, civilă şi socială) îl datorăm

sociologului englez Marshall (1950) care, practic, a reuşit să capteze interesul lumii

academice pentru acest termen paradigmatic.

Deplasarea centrului de interes pentru Europa de la o elită intelectuală si politică minoritara la ansamblul cetăţenilor din Europa reprezintă trecerea de la o construcţie artificială la o entitate nouă transnaţionala si supranatională legitimată de acordul cetaţenilor săi responsabili si interesaţi de viaţa publică europeană de la o entitate juridică abstractă si indepartată de cotidian la o veritabilă societate europeană ai carei cetăţeni vor fi legaţi prin noi reţele de solidaritate.

Mi-am ales această temă din mai multe conisderente in primul rînd pentru că am dorit să înţeleg mai bine procesul de integrare europenă. Cetăţenia europeană este o temă de actualitate deoarece tinde sa constituie pentru Uniunea Europeană o sursă de legitimitate.

Faptul că s-a instituit o cetăţenie a Uniunii fără personalitate juridică are o semnificaţie simbolică şi politică, având în vedere că această cetăţenie în principal se rezumă în acordarea de drepturi pe care resortisanţii statelor membre, ca indivizi, pot să le valorifice şi să le exercite la nivelul Comunităţii.

Capitolul I

Cele două dimensiuni ale Cetăţeniei Europene

Ideea de a împămînteni un nou tip de cetăţenie care sa aparţină mai multor popoare nu este nouă. Încă din iunie 1940, Charles de Gaulle, Jean Monnet si Winston Churchill o considerau posibilă în cadrul unei Uniuni franco-britanice.

Daca noutatea conceptului de “cetăţenie europeană” este destul de controversată, nu exista însă dubii asupra caracterului sau artificial. Cetatenia europeana este o inventie (P. Magnette, Philippe Herzog, Catherine Withol de Wenden), o constructie artizanală incompletă si al carei proces de agregare se afla incă in desfasurare. Ea marcheaza insă o noua etapă in lunga istorie a drepturilor Cetăţii.