Deficitul Democratic al UE

I.Introducere

Am ales această temă deoarece consider că deficitul democratic al Uniunii Europene este o problemă de actualitate care îi afectează in mod direct pe toţi cetăţenii Comunităţii deoarece orice decizie adoptată de Uniune are efect direct asupra cetăţenilor europeni.

Construcţia europeană a fost concepută ca un instrument de stabilire a pacii, prin concilierea aspiraţiilor divergente intre susţinătorii creării unei federaţii politice si partizanii suveranităţii naţionale. Acest compromis a menţinut aproape o jumatate de secol confuzia asupra naturii si finalităţii construcţiei europene.

În 1957 şase ţări vest-europene au semnat un tratat menit să incurajeze transformarea vieţii economice şi politice a regiunii. Deşi scopurile Tratatului de la Roma au fost dintotdeauna politice şi economice in aceeşi măsură, el a limitat la inceput competenţele Comunităţii la chestiunile legate de producţie şi consum. Cele şase şi-au păstrat cu grijă controlul asupra impozitării, dreptului penal, chestiunilor morale şi culturale şi educaţiei. Cooperarea lor era menită, in aparenţă, să concentreze resursele economice şi ingeniozitatea şi nu să dilueze Europa occidentală într-o entitate amorfă. Mărul discordiei din centrul politicii continentului este acum viitorul Uniunii Europene, descendenţa acestei Comunitaţi originale: instrument economic sau federaţie autentică.

In stadiul său actual de dezvoltare,Uniunea Europeană este un amalgam de două elemente. În primul rând, într-o anumită măsură, rămâne un sistem de facilitare a cooperării intre statele membre independente, fiecare dintre ele deţinând controlul asupra politicii externe, dreptului penal si cu câteva excepţii importante, asupra impozitării. În al doilea rând, in anumite domenii a dezvoltat adevarate structuri supranaţionale cu competenţe exclusive, independent de statele membre incluzând politica monetară, politica comercială comună, uniunea vamala, conservarea resurselor biologice ale mării, încheierea de acorduri internaţionale prevăzute într-un act legislativ al Uniunii.

II.Definiţia deficitului democratic

Deficit democratic este un concept frecvent utilizat în ultimii 15 ani in dezbaterile cu referire la Uniunea Europeană, acest termen este unul ambiguu,nu are o definiţie şi un sens bine definit, poate fi folosit in dezbateri cu mai multe conotaţii si mai multi autori i-au atribuit diverse sensuri. În sens larg, termenul se referă la faptul că instituţiile şi organismele comunitare sunt mai puţin democratice decât omoloagele lor din statele membre .Susţinătorii acestei idei se folosesc in argumentatia lor de mai multe aspecte negative ale Uniunii care fac procesul de adoptare a deciziilor netransparent şi de multe ori imprevizibil .

Printre aceste aspecte negative se regăsesc:

• arhitectura instituţională complicată a Uniunii permite o contribuţie redusă din partea cetăţenilor europeni, care nu înţeleg şi nu sunt interesaţi de politica europeană

• natura informală a negocierilor între factorii de decizie europeni

• conferinţele cu uşile închise ale Consiliului de Miniştri

• modalitatea de alegere a preşedintelui Comisiei, care nu ia în considerare rezultatele alegerilor europene

• influenţa deosebită a grupurilor de lobby.

Termenul a apărut la începutul anului 1970, când a fost folosit de către un membru al Partidului Laburist britanic, David Marquiand (Parliament for Europe, London: Jonathan Cape, 1979 ) pentru a descrie slaba legitimitate democratică a insituţiilor Comunităţii Europene. El a propus ca soluţie alegerea directă a membrilor Parlamentului European, dar când în 1979 au avut loc alegeri pentru Parlamentul European prin vot universal direct, criticile au fost acerbe deoarece Parlamentului i-a crescut prestigiul politic, fiind singura instituţie comunitară aleasă in mod direct, dar nu i s-a atribuit mai multă putere in cadrul Uniunii. Dezbaterile au continuat când a avut loc consolidarea Comunităţii prin Actul Unic European, care introducea procedura de consultare şi stabilea un plan de completare a pieţei comune. Aquis-ul comunitar a dobandit proporţii impresionante in urma adoptării Actului Unic European, atragand din ce in ce mai mult atenţia asupra deficitului democratic.