Deficitul Democratic al Uniunii Europene din Perspectivă Identitară

1. Multietnicitatea societatilor nationale – o noua dimensiune a deficitului democratic european

In ultima perioada se discuta intens despre deficitul democratic al Uniunii Europene. Cei insarcinati cu analiza si cu solutionarea intregului proces, au cautat raspunsuri pentru intrebari cum ar fi : ce trebuie facut pentru a apropia tanarul european de proiectul european si de institutiile europene ? cum ar trebui structurata viata politica si spatiul politic european intr-o Europa extinsa, astfel incat principiile democratice sa fie asigurate ?

Tratatul Constitutional reprezinta prin continutul sau, si prin maniera de redactare succesul intregului proces de integrare europeana si reusita in ceea ce priveste incercarea de a raspunde la aceasta de serie de intrebari.

In special la nivel academic se discuta in privinta deficitului democratic nu doar ca aspect institutional (Parlamentul European sau Consiliul de Ministri). Problema este mai elaborata intrucat se semnaleaza lipsa opiniei publice, si a unor partide europene autentice. Problemele de ordin institutional au totusi o rezolvare imediata, in sensul ca se pot lua masuri pentru a reduce gradul de nereprezentativitate. Insa, in ceea ce priveste aspectul non-institutional, lucrurile se complica. O rezolvare ar insemna „crearea unui nou sens al comunitatii”, caracterizat prin solidaritate si toleranta trans-etnica si trans-nationala, si totdata toti cetatenii sa se identifice cu sistemul politic, sa participe la activitatile institutiilor si sa ia parte la procesul decizional.

Pentru a reusi un astfel de demers ar fi necesara crearea unei „identitati transnationale” privita din acelasi punct de vedere si inteleasa la fel de catre toti cetatenii actualelor state europene. Un asemenea scop ar fi greu de indeplinit tocmai din pricina caracterului multicultural al spatiului european.

In prezent Europa este regiunea geografica cu cea mai mare concentratie de non-nationali din lume, lucru datorat migratiei intre state in urma „desfiintarii” granitelor si a liberii circulatii a persoanelor.

Conceptele de „integrare politica” si „proces democratic”, in cadrul Comunitatii Europene, au fost materializate pornind de la premisa cum ca omogenitatea etnoculturala a multiplelor societati nationale carora li se adreseaza ar echivala cu traditia si istoria comuna, acestea toate constituind ipoteza acestui demers.

Cu toate acestea, constatam faptul ca „Europa imbatraneste intr-un ritm naucitor”, din pricina faptului ca rata natalitatii scade drastic. Da, europenii traiesc mai mult si mai bine, dar au mai putini copii, lucru care a dus la incetarea „reinnoirii” populatiei in ultimii 25 de ani.

Toate acestea (deficitul demografic si imigratia masiva), conduc spre o modificare a configuratiei sociale drastice intr-un viitor foarte apropiat.

Aceasta reconfigurare sociala a spatiului european este doar un aspect, putin discutat si evaluat, a deficitului democratic. Cand discutam de acest deficit, trebuie avute in vedere si urmatoarele : acest segment de populatie (imigrantii) care in scurt timp, ar putea deveni majoritar, sufera de o puternica marginalizare sociala si economica; tocmai aceasta marginalizare conduce inspre alegerea unei agende politice limitate si exclusiviste care se suprapune cu agenda europeana intr-o masura foarte mica (de aici primul semn al deficitului democratic); acest deficit democratic care s-a creat este accentuat de inversarea rolurilor intre societatea-gazda si actuala minoritate (dimensiunea „cantitativa”a deficitului democratic).