Politizarea Administrației

I. Preambul

Necesitatea elaborării unui astfel de demers analitic în care ar urma să fie dezbătută această formă de exercitare a controlului politic asupra corpului administrativ, denumită ”politizare a administrației”, survine din amploarea extrem de vastă existentă în cazul acestui fenomen, precum și în datorită ciclicității întâlnite în derularea acestuia.

Astfel, se va avea în vedere o analiză cu un pronunțat caracter critic la adresa administrației românești post-decembriste, în care regăsim, din nefericire, o agresivă politizare a administrației, practicată până în prezent de diferite partide politice ce s-au perindat la putere, agresivitate ce a generat în practică o disoluție a administrației, conducând la apariția unei ”nonadministrații”, prin pătrunderea unor activiști de partid în posturi ce presupuneau o înaltă calificare și o substanțială experiență, ajungându-se, astfel, la o diminuare semnificativă a nivelului calitativ existent în cadrul personalului din administrație.

De asemenea, trebuie precizat faptul că această acțiune șterge distincția dintre politică și administrație, dintre oamenii politici și funcționarii publici; cu toate că, cel puțin teoretic, toate partidele politice susțin teza depolitizării funcției publice (în acest caz, putându-ne raporta la nivelul întregului continent), condamnând ”politizarea administrației, manipularea opiniei publice”.

Pe de altă parte, o altă tematică ce urmează a fi abordată într-o manieră mai detaliată în cadrul acestui eseu este constituită de accentuarea problemelor ce se regăsesc în administrația publică drept urmare a politizării administrației, punându-se accent pe o analiză mai detaliată în cazul României prin prisma legislației existente, precum și prin exemplificarea unor cazuri propriu-zise de corupție, politizare a administrației ce apar în presă ori în literatura de specialitate, dar și a unor date concrete, statistice cu privire la schimbările de personal pe criterii politice, subiective ce au loc în cadrul anumitor instituții.

Cu referire la instituțiile a căror personal este afectat cu precădere de acest fenomen, trebuie precizat că ”deconcentratele au reprezentat una din marile mize ale fiecărui guvern” , încercându-se, în capitolele ce urmează, o trecere în revistă a acestor instituții, oferindu-se și exemple concrete în acest sens, pentru oferirea unui cadru cât mai veridic lucrării.

II. Evidențierea unei analogii existente între corupție și politizarea administrației

În cele ce urmează, se va avea în vedere punerea în evidență a unei analogii existente între fenomenul de politizare al administrației și cel al corupției. Așadar, putem considera politizarea administrației drept unul dintre fenomenele de corupție ce au erodat în mod constant credibilitatea instituțiilor statului și a reprezentanților acestuia, producând o stare de pericol gravă, dacă ținem cont de faptul că o mare parte din populație a ajuns să considere aceste fenomene de corupție drept caracteristice economiei de piață și esențiale unei vieți politice pluraliste. Astfel, putem considera că ”punerea semnului de egalitate între democrație și coruptie constituie un obstacol serios pentru democratizarea societății românești”

Referitor la o încercare de conceptualizare, definire a fenomenului corupției, trebuie precizat că ”nu s-a ajuns la o definiție universal valabilă și unanim acceptată, care să acoperet toate actele și faptele posibile și care să constituie în orice jurisdicție acte de corupție” Însă, putem considera că ”fenomene de corupție pot fi identificate acolo unde cineva are o poziție de monopol asupra unui bun sau serviciu, exercită o putere discreționară cu privire la distribuirea sau prestarea acestuia și nu există reglementstă nicio responsabilitate a sa și nici nu este ținut într-un alt fel răspunzător cu privire la distribuirea sau prestarea făcută”

În altă ordine de idei, corupția în administrația publică ar putea fi înțeleasă ca ”deturnarea funcției publice în scopuri private[ ]gama formelor de corupție cuprinzând luarea și darea de mită, traficul de influență, nepotismul, fraude și falsuri, culegerea de foloase necuvenite, deturnarea de fonduri”

Pe de altă parte, trebuie precizat faptul că permanent s-a pus problema selecționării funcționarilor publici pe criterii politice, acesta din urmă fiind primordial pentru că asigura loialitatea funcționarului față de cel care l-a numit în funcție (spoils system). Asistăm, însă, la o schimbare în ultimele decenii, actualmente toate statele democratice recunoscând formal criteriul ”profesionalismului” funcționarului.