Depolitizarea Structurilor Administrației Publice și Eliminarea Clientelismului Politic

Societatea românească se află într-un continuu proces de schimbare în care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o nouă dinamică în încercarea de adaptare la condiţiile prezente, România stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene din ianuarie 2007.

Un sistem democratic este funcţional atunci când economia înregistrează reuşite şi în măsura în care se dezvoltă un spirit democratic în mentalitatea socială.

În această transformare a societăţii româneşti nu se poate face abstracţie de sistemul administraţiei publice, de necesitatea introducerii unei dimensiuni europene în acest domeniu, în conformitate cu valorile acestui spaţiu administrativ. Prin derularea coerentă şi continuă a procesului de descentralizare, vom putea asista la creşterea calităţii şi eficienţei serviciilor publice, iar administraţiile locale vor răspunde într-o măsură mai mare exigenţelor cetăţenilor şi dezvoltării locale.

Pe termen scurt, administraţiile publice locale şi-au fixat următoarele priorităţi:

• ameliorarea furnizării de servicii locale de calitate;

• creşterea veniturilor la nivel local;

• sprijinirea dezvoltării capacităţii de valorificare a potenţialului local;

• implementarea de măsuri pentru atragerea de investitori strategici în zona de competenţă

În acest scop, administraţiile publice locale sunt considerate ca unităţi primare ale politicii locale şi ale procesului decizional. Provocare majoră pe termen scurt şi mediu pentru administraţiile publice locale, crearea mecanismelor care să ajute la reformarea administraţiei publice. Acest lucru este necesar atât pentru a face faţă schimbărilor culturale, economice, a putea gestiona fondurile europene, cât şi pentru a pune în practică politicile publice specifice.

Dezvoltarea capacităţii administraţiilor publice locale este strâns legată, pe lângă alte aspecte, şi de creşterea nivelului de pregătire a funcţionarilor publici care deservesc aceste instituţii publice locale. Un rol important în acest proces revine reformei funcţiei publice. Crearea unui corp de funcţionari publici neutru din punct de vedere politic, profesionist şi onest va asigura premisele unei transformări reale a administraţiei publice din ţara noastră. Pe plan mondial, tendinţa ultimilor douăzeci de ani este aceea a globalizării şi dezvoltării intense a sistemelor sociale. În acest nou context, statele naţionale sunt puse într-o poziţie cu totul nouă, în care instituţiile şi sistemele administrative trebuie să fie flexibile, pentru a se adaptata acestor transformări. În acest nou cadru geopolitic creat, administraţia publică centrală şi cea locală au devenit factori definitorii în competitivitatea economică a unei ţări sau regiuni economice.

In redactarea lucrării de faţă plecăm de la ipoteza că separarea politicului de administraţie constituie una din constantele modelului democratic de administraţie publică şi care, alături de cealaltă constantă şi anume subordonarea, asigură echilibrul modelului occidental de administraţie democratică.

O analiză critică a administraţiei româneşti din ultimul deceniu indică o violenţă şi o agresivă politizare a administraţiei practicată până în prezent de diferite partide politice ajunse la putere, agresivitate ce a generat în practică o disoluţie a administraţiei; apariţia în fapt a unei nonadministraţii prin pătrunderea unor activişti de partid în posturi ce presupuneau o înaltă calificare şi o substanţială experienţă.

Considerăm că fără o administraţie depolitizată, profesionistă, stabilă şi motivată, progresul nu este posibil.

1.1. Politica şi Funcţia Publică

Raportul dintre administraţie şi politică este unul din subiectele cele mai interesante ale dreptului public contemporan.

În ţările occidentale, acest raport îşi trage sorgintea din modelul weberian al administraţiei publice, în care administraţia publică este completă neutră. Se teoretizează consecvent principiul neutralităţii politice a administraţiei, care opreşte administraţia să intervină in sfera politicului şi îi limitează activitatea la transpunerea în practică a politicii decise.

Europa zilelor noastre prezintă un tablou variat, de la ţară la ţară, în funcţie de tradiţii, de particularităţi în ceea ce priveşte raportul funcţionarilor publici cu politica.

Un prim criteriu care relevă aceste raporturi îl reprezintă ceea ce doctrina occidentală numeşte militanism politic , sintagmă prin care se evocă dreptul şi capacitatea efectivă a funcţionarilor publici de a se implica în mod activ în politică.

Un al doilea criteriu este cel al posibilităţii recunoscute funcţionarilor de a participa la alegeri, coroborat cu statutul celor care au fost aleşi într-o funcţie eligibilă.