România - Starea de Fapt

1. FUNCTIONARUL PUBLIC ROMAN

1.1. NOTIUNEA DE FUNCTIONAR PUBLIC:

În administraţia publică nu există adevăruri universale. Funcţionarul public contemporan trebuie să ia în considerare toate metodele existente pentru a corespunde cerinţelor unei agenţii publice moderne. În general, administraţia publică reprezintă un sistem circular. Fiecare metodă are neajunsurile sale, pentru lichidarea cărora sînt necesare diferite metode.

În Legea serviciului public sa fixat dreptul cetăţeanului de a se încadra în serviciul public, indiferent de naţionalitate, rasă, sex, apartenenţă de partid, confesiune religioasă etc. În al doilea rînd, sa determinat cercul de persoane la care se referă noţiunea de "funcţionar public"! Aceasta este foarte important ţinînd cont de faptul că în serviciul "statutul se află şi ministrul, şi învăţătorul, şi medicul, şi însoţitorul de vagon de Ia calea ferată. Dar, după cum se ştie, între aceste grupuri de persoane există о mare diferenţă în ce priveşte conţinutul muncii lor. De aceea în legea dată se răsfrînge numai asupra acelor funcţionari, care “ocupă funcţie de stat remunerată şi care dispun de ranguri şi grade stabilite în conformitate cu principiile prezentei legi" (art.1).

Prin urmare, astfel de specialişti, cum ar fi medicii, învăţătorii, colaboratorii ştiinţifici nu vor fi atribuiţi Ia categoria de funcţionar public, numindu-i pur şi simplu funcţionari, de rînd cu alte persoane angajate în organizaţii nestatale. Acest lucru se argumentează prin faptul că dacă-i vom include în categoria de funcţionari publici pe toţi funcţionarii organizaţiilor de stat, se va şterge hotarul dintre activitatea gestionată de stat şi cea a specialiştilor din economia naţională, din sfera social-culturală, precum şi dintre serviciul public şi celelalte servicii existente în societate.

“Romania, starea de fapt.”

Credem că о atare clasificare nu este cea mai potrivita, pentru că în multe ţări noţiunea de "funcţionar public" are altă semnificaţie. Dar pentru perioada data poate că e justificată.

Fac excepţie de la regulă sus-numită (adică cine poate fi considerat funcţionar public) şi persoanele fizice care alcătuiesc organele reprezentative ale statului — deputaţii Parlamentului şi consilierii locali care nu au calificativul de funcţionari publici pentru că ei sînt reprezentanţii ţării, judeţului, satului (comunei) şi pentru că prin activitatea nepermanentă, limitată în timp, pe care о desfăşoară, prin modul de lucru numai în sesiuni şi prin alte trăsături se deosebesc de funcţionarii publici.

Deci funcţionarii publici sînt persoanele fizice, cetăţenii care deţin, în condiţiile legii, о funcţie publică într-un serviciu public al comunei, oraşului, judeţului, municipiului.

Clasificarea funcţionarilor publici:

Pentru clasificarea funcţionarilor publici se vor lua în considerare anumite criterii:

A) gradul de instruire profesională:

Există funcţionari cu studii superioare, liceale sau medii generale. Se au în vedere aici studiile pe care le cere funcţia publică şi nu acelea pe care le are persoana fizică. Cu părere de rău, la noi, în etapa dată, nu se prea tine cont de faptul care funcţii publice cer anumite studii superioare şi care studii liceale. De aceea nu sînt rare cazurile cînd unele funcţii care trebuie să fie ocupate de persoane cu studii liceale le ocupă persoane cu diploma de absolvire a unei instituţii de învăţămînt superior sau invers.