Probleme ale Politicii Monetare într-o Țară Emergentă

Politica monetară într-o țară emergentă

Economiile emergente încep să-și ia tot mai mult revanșa în fata tarilor bogate, căci creșterea puternică înregistrată de ele le permite să ridice prețurile materiilor prime și combustibilului, ele fiind acum cele care dictează ritmul economiei globale. Și asta în timp ce Europa se chinuie să se mențină și să țină în frâu șomajul, dar și să impună măsurile de austeritate.

Prețurile materiilor prime, de la bumbac și zahar și până la cauciuc, continuă să urce de luni de zile. Creșterea prețului la petrol are însă cel mai direct impact asupra economiei, iar țările bogate trag semnalul de alarmă, caci nu mai pot suporta asta.

Indicele prețurilor alimentelor, realizat de FAO (Food and Agriculture Organization), a crescut cu 4,2% ăntr-o lună, din noiembrie și până în decembrie 2010, nivel mai ridicat decat în anul 2008, pe fondul creșterii substanțiale a prețurilor la grâu, zahăr și carne. Prețurile la bumbac au atins și ele un nivel record.

2011, Anul Scumpirilor

Ce s-a întamplat în piețele mondiale a prefigurat faptul că anul 2011 va fi unul greu pentru consumatori, în special pentru cei din Occident. Într-un moment în care șomajul este ridicat și veniturile stagnează, majorările de prețuri vin din toate părțile.

Creșterea bruscă a prețurilor influențează negativ și reluarea creșterii economice și inflația. În decembrie, în zona euro, prețurile au crescut 2,2% față de anul precedent, mult mai mult decât a fost inițial așteptat.

Banca Centrală se vede nevoită să intervină asupra dobânzilor, pentru că prețurile să nu crească și sub acest pretext, ci să se mențină măcar la nivelul actual. Altfel, revenirea economică în țări cu probleme precum Grecia, Spania, Belgia sau Italia ar fi extrem de dificilă.

Politica monetară în Polonia

Considerată cândva o țară înapoiată, Polonia se transformă rapid într-un centru de putere economică al Europei centrale. Polonezii au acum un puternic sentiment pro-european și nici relațiile cu vecinii germani nu mai sunt tensionate cum erau în urmă cu cațiva ani. Banca Nafională a Poloniei are în vedere procesul de reducere a inflației care să conducă, în timp, la asigurarea stabilității prețurilor.

Strategiile de PM adoptate în perioada post 1990 (țintirea inflației, cursului sau agregatelor)

Polonia și strategia de politică monetară in perioada tranziției la economia de piață

Aflată în procesul de tranziție, Polonia a fost zguduită de un puternic fenomen inflaționist (rata inflației la momentul respectiv era de patru cifre: 1096% - în 1990, față de 1989). Autoritățile au fost obligate astfel să grabească aplicarea unui program de stabilizare macroeconomică, prin reducerea ratei inflației până la un nivel de o cifră.

Asigurarea stabilității prețurilor avea la bază patru ancore de stabilizare:

- Cursul valutar fix și nivelul salariului din economie - ancore nominale;

- Controlul expansiunii ofertei de monedă în economie și rata dobânzii - de natură monetară.

La sfârșitul anului 1990 s-a renunțat la cursurile valutare duale, iar adoptarea cursului valutar unic a presupus o noua devalorizare a monedei poloneze. Astfel, în 1991 este adoptat sistemul de "crawling peg", potrivit căruia moneda poloneză (zlotul) urma sa fie legata de un coț valutar format din cinci valute (USD, DEM, GBP, FRF, CHF), iar devalorizarea cursului urmând a fi anunțată anticipat pe piață.

Modificarea cadrului legal de conducere a politicii monetare în 1997 a marcat începutul tranziției către un regim de țintire directă a inflației.

La momentul implementării « inflation targeting », Polonia dispunea de o poziție fiscală echilibrată ca urmare a eforturilor de ajustare de la mijlocul anilor '90 (deficitele au fost reduse gradual de la 5,3 la sută în 1992 la 2,5 la sută din PIB în 1998).

Procesul de consolidare fiscala nu a continuat însă și în anii următori (1998-2001). Rezultatele au fost chiar mai rele decât cele de la începutul deceniului.

În ciuda progresului în anumite secțiuni ale consolidării instituționale și extinderea rapida a sectorului privat, dinamica economică a scăzut.