Piața Telefoanelor Mobile

Istoria telefoanelor mobile

Începuturile

Ca mai toate evenimentele majore (bune şi rele) ce au avut loc după data de 4 iulie 1776, telefonul mobil “s-a născut” în anul 1973 pe măreţul tărâm american, iar diverse concepte, planuri şi prototipuri au existat încă de la începutul secolului XX. Culmea, inventatorii sunt chiar Motorola, companie care în prezent e pe cale să abandoneze divizia de telefoane.

În data de 3 aprilie 1973, Dr. Martin Cooper (unul dintre managerii companiei americane), a fost prima persoană pământeană care a iniţiat un apel de pe telefonul mobil. La capătul firului fictiv s-a aflat nimeni altul decât Joel Engel, marele său rival de la Bell Labs (actualii Alcatel-Lucent), o altă companie în căutarea revoluţionării tehnologiei. Discuţia pe care au avut-o nu a fost din păcate înregistrată, însă există zvonuri cum că Engel ar fi plâns cu lacrimi de crocodil la aflarea veştii. S-a liniştit însă repede şi împreună cu inginerii de la Bell Labs s-a concentrat pe dezvoltarea reţelelor de telefonie mobilă.

De atunci, s-a lucrat din greu la realizarea a tot felul de prototipuri, iar abia în 1983 a apărut primul telefon mobil destinat utilizatorului final (eu, tu şi restul lumii), aprobat de către FCC pentru comercializare. Acesta a fost Motorola DynaTAC (model 8000x) – un “obiect” privit cu suspiciune de neavizaţi, cu admiraţie de către persoanele pasionate de tehnologie.

Nu oricine îşi permitea însă acest telefon şi nu oricine era capabil să-l ţină în mână. Motorola DynaTAC (cunoscut drept şi telefonul lui Zack, din Saved by the Bell) costa 3995 $, măsura 330 mm lungime şi cântărea aproape 1 Kg (869 grame) – o cărămidă în toată regula. Puteai să vorbeşti la el maximum 30 de minute, iar timpul de stand-by cu greu atingea 8 ore. Nu mai zic că durata de încărcare a bateriei se ridica la 10 ore, mai mult decât autonomia. Acum, performanţele sale ne stârnesc reacţii ilare, dar să nu uităm că în cursa către ideal pornim întotdeauna de jos. Important este să existe acel început.

În perioada 1983 – 1989 şi-au făcut simţită prezenţa cinci modele DynaTAC, dar la finele anului 1989 au fost înlocuite de către un terminal mult mai aspectuos şi performant, este vorba despre Motorola MicroTAC 9800x (TAC = Total Area Coverage). Acesta din urmă venea împreună cu un dock special de încărcare şi avea un design de tip “flip”, cu o clapetă “elegantă” ce acoperea tastatura. Cu ea deschisă, ajungea la 229 mm lungime, dar designul compact permitea purtarea telefonului în buzunar. Oricum, cele 303 grame (asta dacă optai pentru o baterie slim, subţire şi uşoară) cereau imperios nişte buzunare rezistente.

MicroTAC, telefonul reprezentativ al anilor ’80, a fost disponibil în şapte versiuni (modele) şi s-a vândut până în 1991, la preţuri cuprinse între 2495 $ şi 3495 $.

Fani Nokia şi nu numai, vă întrebaţi ce a făcut gigantul finlandez în perioada pionieratului telefoniei mobile? Ei bine, Nokia a produs echipamente de comunicaţii comerciale şi militare încă din anii ’60, însă primul lor telefon GSM (Nokia 1011) a fost lansat după nouă ani de la apariţia lui DynaTAC, în 1992. Despre Nokia 1011 se ştie că avea nişte dimensiuni agreabile (195x60x45 mm) spre deosebire de cărămizile Motorola. Funcţiona în banda de 900 Mhz, iar în agendă încăpeau maximum 99 de numere.

În anul 1994 a fost scos din producţie, fiind înlocuit de către Nokia 2100 – primul telefon Nokia care a venit cu celebrul ringtone Nokia Tune, dar şi primul terminal ce oferea transfer de date, fax şi mesaje SMS. Finlandezii sperau să vândă măcar 400.000 de modele, dar Nokia 2100 a depăşit toate aşteptările atingând uimitoarea cifră de 20 de milioane de terminale vândute în întreaga lume.

Reţelele de telefonie

Am vorbit despre apariţia telefoanelor mobile, dar desigur pentru ca ele să poată fi utilizate era necesară creearea unei reţele celulare. Prima reţea comercială de telefonie mobilă a fost NTT şi a apărut în anul 1979, în Japonia. Batrânul nostru continent a cunoscut revoluţia mobilă ceva mai târziu (de la mijlocul anului 1980), când scandinavii de la Nordic Mobile Telephone (NMT) au pus la punct prima generaţie (1G) de reţea celulară europeană.

Reţeaua GSM 2G (Second Generation), cea mai folosită în zilele noastre, există din 1991 mulţumită tot unei ţări scandinave – Finlanda.

În 2001 a aparut şi a treia generaţie de reţele GSM (3G), de data aceasta din iniţiativa Japoniei, mai exact prin operatorul NTT DoCoMo. După cum probabil ştii, 3G a însemnat posibilitatea efectuării de apeluri video (pe lângă obişnuitele convorbiri vocale), dar şi accesul la Internet de pe telefonul mobil cu viteze de până la 384 Kbps.

"Moda anului 2008" se numeşte însă HSDPA (3,5G). Navigarea pe net în acest caz se face cu viteze de maximum 7.2 Mbps.

În Romania :

Telefonia mobila a fost introdusa in 1993 de Telefonica (cu serviciul Telemobil), operator NMT 450. Societatea nu a reusit totusi sa dezvolte piata.

In aprilie 1997 s-au lansat servicile GSM prin Connex – numele de marca al societatii Mobifon si de catre Orange , denumit anterior Dialog – operat de societatea MobilRom). Aceste doua societati au dezvoltat rapid pieta de telefonie mobila. Ambii operatori GSM au acordat o atentie speciala acoperirii. Mai intai s-au concentrat pe marile zone urbane, acoperind aproximativ 80% din teritoriu dupa primul an si 90% dupa al doilea an. Rezultatul investitiilor puternice in infrastructura, in personal si in campanii de promovare a depasit asteptarile: la sfarsitul anului 2000, Mobifon avea 1,17 milioane abonati iar MobilRom, 1,22 milioane abonati.

In mai 2000 Cosmorom, detinut in totalitate de Romtelecom a introdus de asemenea un serviciu GSM. La sfarsitul. anului 2000 existau 36.000 abonati si gradul de acoperire era de 40%. In anul 2000 Telefonica a vandut Telemobil societatii americane Inquam care a lansat serviciul Zapp in banda de frecventa 450 Mhz, folosind tehnologia CDMA.

În prima jumatate a anului 2002, au aparut de aproximativ zece ori mai multi abonati la telefonia mobila fata de cea fixa; astfel numarul de abonati a devenit 2,337,000 pentru Mobifon (Connex), 1,840,000 pentru Orange, 292,500 pentru Cosmorom si 27,300 pentru Telemobil (Zapp). Cu un total de 4,496,800 abonati telefonia mobila a depasit numarul de abonati la liniile fixe ale Romtelecom.

Totalul numarului de abonamente pentru telefonie fixa si mobila la sfarsitul anului 2002 era de 7,905,100, conform datelor obtinute de la operatori iar rata de penetrare a telefoniei în România a atins 36%, calculat prin raportarea numarului total de abonati din România (7.905.100) la populatia totala a tarii (21.698.181 de cetateni).