Fundamentul cultural al personalității

A. Individ, cultura , societate.

Orice dizertatie pe aceasta tema nu poate fi facuta daca nu tinem seama de celebrul inscris de pe frontspiciul ORACOLULUI DE LA DELPHY – „cunoastete pe tine insuti”, inscris ce aduce in memorie lumea antica, jaloneaza filozofia individului secole de-a randul si ramane in actualitatea moderna si contemporana. In decursul timpului problema personalitatii, in mare, a presupus trei abordari:

a) filozofica

b) teologica

c) materialul dialectic

Indiferent cum a fost abordat individul, sub un aspect a, b, c in combinatie a-b, a-c, b-c, problema „personalitatii individului” nu a fost niciodata rezolvata in totalitate, deoarece ea nu se margineste la o anumita perioada, la o anumita cultura sau zona geografica, ci se incadreaza in randul fenomenelor supuse permanent unei DINAMICI SOCIO-CULTURALE.

PERSONALITATEA UMANA este un RELATIV „X”, necunoscuta unei ecuatii si chiar azi , in mileniul III, cu toate tehnicile si mijloacele disponibile nu poate fi rezolvat in totalitate. Nerezolvarea presupune o multitudine de factori de naturi diferite, cu dinamica modulara, iar experimentele nu pot rezolva complet problema.

Ce subiecti au cercetatorii? „ARIENII” visati de Hitler sau produsii unor tabuuri ale INCESTULUI? Cum putem selectiona niste subiecti care sa nu vicieze rezultatele „asteptate.”

Care cercetari ne pot satisface? Cele din antichitate, sclavagism, evul mediu sau cele din realitatile contemporane (ORIENTUL MIJLOCIU, ASIA, AMERICA LATINA, EUROPA).

Ce este mai bine a studia: INTREGUL sau PARTILE?

„Problematica complexa a PERSONALITATII CULTURALE nu poate fi rezolvata cu satisfactie nici chiar in zilele noastre cand tehnicile matematice au rezolvat aproape deplin problematicile altor sectoare de cercetare.” ¹

Cred ca aceasta este marea CONTROVERSA intre problemele SPIRITUALE si MATERIALE.

¹ RalphLinton, Fundamentul cultural al personalitatii, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1994

Rezultatele cele mai favorabile s-au obtinut folosindu-se sudiile PSIHOLOGICE. Raman totusi mari semne de intrebare.

Un singur exemplu:

- ce se poate afirma cu certitudeine in realitate, daca exista, dintre:

INTELIGENTA si AGRESIVITATE

Se poate oare face o clasificare a „personalitatilor” in functie de aceste doua criterii? Cat poate fi ea de adevarata?

Cert este ca acest domeniu al personalitatii umane, al culturii si al societatii este cercetat prin simpal observare si comparare cu zestrea existenta.

Este foarte evident ca problematica individului integrat intr-o societate, deci si intr-o cultura, nu poate fi abordata fragmentat, dand individul la PSIHOLOGIE, culura la ANTROPOLOGIA CULTURALA! Aceste aspecte sunt strans integrate si interactionate si ele probabil, vor face obiectul unei noi discipline a comportamentului uman.

Cum poate fi studiat individul astazi?

comporatementul individual este influentat de trebuintele sale:

- hrana, somn, evitarea durerii, necesitati sexuale

- trebuinte psihice ( afirmate prin suferinte constiente ce pune pe planul doi trebuintele materiale)

INDIVID – SOCIETATE

Istoria consemneaza o evolutie clara de la INDIVID spre SOCIETATE.

Indiferent cu au evoluat societatile, ele s-au dovedit superioare INDIVIDULUI (OMULUI singur ROBINSON CRUSOE) in lupta pentru existenta.

DURATA SOCIETATII

Societatea are avantaul ca, fata de individ, are o durata foarte lunga, nu este legata de o varsta a unui individ, e creaza tipare de viata.

AUTONOMIA FUNCTIONALA

- fata de individ, societatea este functionala si operativa, lucrand ca un ansamblu in care indivizii pot fi chiar eliminati daca sunt inadaptabili ( produc dezordine)

DIFERENTA INTERNA

In orice societate se constata diferente (de sex, condusi si conducatori, simpli credinciosi si intermediari intre om si supranatural). Este o conditie necesara, normala pentru a asigra ordine, organizare, coeziune, fara care nu ar rezisata in timp.