Personalitatea - un complex structurat al ființei umane

1. Personalitatea – definitie

Putine notiuni exercita asa o fascinatie pentru publicul general, cum este termenul "personalitate". Ca urmare, cuvântul este utilizat în sensuri variate.

Realizând o analiza filologica a termenului de personalitate, V. Pavelcu contura derivatia de la latinescul "persono", ce la rândul sau provine de la termenul grecesc "prospon", care în teatrul grec din antichitate însemna masca actorului, rolul acestuia, înteles care în timp a trecut prin generalizare asupra omului. Un proces similar s-a petrecut si cu termenul de "phersu" - denumire data unei figuri mascate din mormintele etrusce.

O alta utilizare este acea prin care se considera ca personalitatea individului consta din impresia pe care acesta o creeaza în altul. Vorbim astfel de o personalitate agresiva, anxioasa, charismatica etc.

În fiecare caz este selectat un atribut sau o calitate care este tipica pentru subiect sau care creeaza în altii imaginea cu care este identificata personalitatea. În ambele situatii este vorba de un element de evaluare.

În lucrarea sa "Structura si dezvoltarea personalitatii" G.Allport (1981) delimiteaza peste 50 de definitii care s-au dat de-a lungul timpului personalitatii, pe care le grupeaza în trei categorii:

1) Definitia prin efect extern ce implica definirea personalitatii prin evaluare sociala, prin impresia sociala exterioara asupra personalitatii; "personalitatea este suma totala a efectului produs de un individ asupra societatii" sau "personalitatea este ceea ce cred altii despre tine".

2) Definitii prin structura interna - unii filosofi si psihologi vorbesc de personalitate ca despre o unitate multiforma, dinamica.

De exemplu Goethe considera "personalitatea este o valoare suprema". Psihologii occidentali acorda o mare importanta integritatii personalitatii. Dupa Ralph Linton - "Fundamentul cultural al personalitatii": - personalitatea este ansamblul organizat al proceselor si starilor psihologice apartinând individului.

3) Definitii pozitiviste - autorii acestor definitii obiectiveaza împotriva definitiilor ce se axeaza pe structura interna a personalitatii care, sustin pozitivistii, nu este accesibila stiintei. Ceea ce cunoastem despre personalitate sunt numai comportamentele noastre, operatiile noastre.

David Mc Clelland (1951) - "Personality" : "personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvata a comportamentului unei persoane în toate detaliile sale pe care omul de stiinta o poate da la un moment dat".

Cu alte cuvinte, atentiona Allport, dupa pozitivisti personalitatea este un constructor, ceva gândit, dar care nu exista acolo undeva. Tot Allport sublinia ca nu exista definitii corecte sau incorecte, ci definitii ale unor termeni, elaborate pentru un scop dat. El afirma ca opteaza pentru o definitie esentialista , plecând de la ideea ca personalitatea exista ca o unitate, posedând o structura interna specifica: "personalitatea este organizarea dinamica în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gândirea si comportamentul sau caracteristic".

Dupa unii autori americani, personalitatea este suma totala a modurilor în care un individ reactioneaza caracteristic, personalitatea se refera la constanta comportamentului unei persoane în variante conditii.

Discutia asupra definitiilor date în timp personalitatii poate genera urmatoarele concluzia ca personalitatea este o constructie, fie ca este privita ca organizare dinamica, un ansamblu organizat al proceselor si starilor psihologice apartinând individului, fie înteles ca o unitate bio–psiho-sociala sau ca micro-sistem si ca aceasta constructie se realizeaza într-un mediu sau o realitate sociala.

2. Structura personalitatii

Componentele personalitatii interactioneaza unele cu altele, se organizeaza, se relationeaza reciproc, se ierarhizeaza, dând nastere unei structuri ce dispune de o arhitectonica specifica. In existenta concreta a individului ceea ce conteaza nu este atat gradul lor de dezvoltare, cat modul propriu in care ele se structureaza. Tocmai de aceea psihologia trebuie sa se centreze pe evidentierea structurii personalitatii, a relatiilor reciproce existente intre laturile si componentele ei care conduc in plan psihocomportamental, la efecte diverse.

Structura personalitatii este data de configuratia componentelor ei psihice, a relatiilor dintre ele si modul de asimilare in sine a influentelor altor componente si substructuri.

Relatia dintre temperament si caracter

Daca avem in vedere influenta Temperamentului asupra Caracterului, atunci constatam urmatoarele situatii tipice:

1. Temperamentul coloreaza modul de exprimare, de manifestare in comportament a trasaturilor caracteriale.

2. Temperamentul predispune la anumite manifestari caracteriale.

3. Temperamentul avantajeaza sau provoaca dificultati in formarea unor trasaturi caracteriale: intr-un fel îsi exteriorizeaza generozitatea un coleric, altfel un melancolic asa cum colericul este predispus spre perceptii rapide dar cu multe erori, tot asa T coleric va predispune si spre o anumita instabilitate caracteriala.