Analiza dimensiunii și structurii resurselor financiare publice la nivel de stat pe exemplul România 2002-2006

CAPITOLUL 1 – STRUCTURA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE CONFORM CLASIFICATIEI OFICIALE

Resursele financiare publice reprezinta ansamblul fondurilor pe care statul le mobilizeaza la dispozitia sa pentru acoperirea cheltuielilor publice. Dintre acestea, un rol deosebit îl au resursele financiare , ele reprezintă totalitatea mijloacelor bănesti necesare realizării obiectivelor economico-sociale intr-o anumită perioadă de timp.

La nivel naţional, resursele financiare au în componenţă: resursele autorităţilor şi instituţiilor publice, resursele întreprinderilor publice şi private, resursele entităţilor organizatorice fără scop lucrativ, resursele populaţiei. Dintre acestea, cele de ordin public se referă la resursele administraţiei de stat, centrale si locale, resursele asigurărilor sociale de stat şi resursele instituţiilor publice cu caracter autonom. Toate acestea au drept scop efectuarea unor cheltuieli de ordin general, social si economic.

Veniturile publice, cu reflectare prin bugete, pot fi structurate, grupate ori clasificate după mai multe criterii dintre care importante în interpretări şi analize economico-financiare sunt cele:

A.din punct de vedere al conţinutului economic;

B.din punct de vedere al structurii organizatorice a statelor;

C.prin prisma bugetului general consolidat;

D.in funcţie de ritmicitatea încasărilor la buget;

E.in funcţie de provenienţă.

A.Conţinutul economic al resurselor financiare de ordin public relevă drept principale categorii ale acestora următoarele:

1. prelevările cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuţii, vărsăminte);

2. resursele provenind din împrumuturi publice;

1. Prelevările cu caracter obligatoriu se prezintă sub forma veniturilor fiscale si nefiscale.

a) Veniturile fiscale se instituie de catre stat, în virtutea suveranităţii sale financiare, în calitatea sa de subiect de drept public. Veniturile cu caracter fiscal reprezintă prelevări legale din veniturile create de unităţile economice şi` populaţie, inclusiv în legatură cu deţinerea de către aceştia a unor averi sau proprietăţi impozabile şi se concretizează în:

-impozite, taxe si contribuţii directe, în cazul cărora suportatorul real este considerat a fi insuşi subiectul lor;

-impozite şi taxe indirecte, în cazul cărora suportatorul real nu coincide cu subiectul plătitor, datorită fenomenului financiar de repercursiune.

b)Veniturile nefiscale sunt acele venituri care revin statului în calitatea sa de proprietar de capitaluri avansate in procesul reproducţiei economice (de pilda, dividendele);

-de la regiile publice sau societăţile naţionale autonome (apar sub forma întregului profit net al acestora sau a vărsămintelor unei fracţiuni din profitul net rămas după alimentarea fondurilor proprii);

-de la instituţiile publice (apar sub forma taxelor de metrologie, pentru eliberarea autorizaţiilor de transport cu autovehicule în traficul internaţional de mărfuri, pentru analizele efectuate de laboratoarele organizate în sistemul protecţiei consumatorilor şi de altele asemănătoare, taxele consulare, taxe si alte venituri din protecţia mediului ş.a., a veniturilor încasate de diverse unităţi sau pentru diverse activităţi, care se varsă la buget, cum sunt veniturile unităţilor publice veterinare, ale unităţilor de reproducţie şi selecţie a animalelor, din chiriile aferente imobilelor proprietate de stat si administrate de instituţii publice, sumele încasate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare ş.a., din vărsămintele efectuate din veniturile unor instituţii publice si ale unor activităţi de autofinanţate);

- din diverse alte surse cum sunt de pildă cele provenite din:

-amenzile si penalităţile aplicate;

-valorificarea bunurilor confiscate;

-concesiunile realizate de instituţiile publice;

2. Resursele financiare provenind din împrumuturi publice se gestionează, de asemenea, prin sistemul trezoreriei publice, şi constituie un mijloc frecvent de procurare a resurselor financiare. Ele sunt mobilizate si folosite pentru finanţarea deficitelor bugetare, procurate prin vânzarea altor forme ale titlurilor de stat, care presupun, de asemenea, procese de redistribuire a disponibilităţilor băneşti (implicit a veniturilor), de la deţinătorii acestora către stat. Aceste procese au loc pe baza principiilor relaţiilor de credit în general, respectiva creditului public, la care statul participă în ipostaza de debitor, iar persoanele care îi cedează disponibilităţile lor cu împrumut, în calitate de creditori ai statului. Resursele ce provin din împrumuturi de stat au efecte negative, ele fiind generatoare de datorie publica, pe termen mediu (între doi si cinci ani) şi lung (peste cinci ani).