Relația putere-securitate

Relatia putere securitate.aspecte conceptuale si exemplificari

Definitii conceptuale

Securitatea a reprezentat o preocupare esenţială a omenirii încă de la începutul acesteia, ca şi importanţă securitatea fiind plasată după nevoile fiziologice, aşa cum se observă în piramida lui Maslow .

Termenul de securitate provine din termenii latini „securitatis” şi „securitas”.

Din punct de vedere semantic, prin securitate se înţelege „faptul de a fi la adăpost de orice pericol sau sentimentul de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol” .

O definire a termenului de securitate ar putea face referire la ansamblul proceselor, acţiunilor şi măsurilor de natură politică, economică, socială, diplomatică, militară, administrativă, legislativă şi altele, prin care se garantează existenţa naţional-statală, precum şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

În literatura de specialitate cea mai veche şi cunoscuta definiţia a securităţii este cea a lui Arnold Wolfers: „securitatea, în sens obiectiv, măsoară absenţa ameninţărilor la adresa valorilor dobândite, iar într-un sens subiectiv, absenţa temerii că asemenea valori vor fi atacate” .

Securitatea este acea „capacitate a unei naţiuni de a promova cu succes interesele sale naţionale” .

Securitatea este prezenta in numeroase domenii,insa domeniul la care voi face referire in aceasta lucrare este cel international.

Atfel,Giacomo Luciani afirma că securitatea reprezintă „capacitatea de a face faţă agresiunii externe”.

Un alt autor care a definit conceptul de securitate a fost Laurence Martin, care spunea că reprezintă „asigurarea bunăstării viitoare”.

In ceea ce priveste termenul de „putere”, acesta reprezinta capacitatea, însuşirea, posibilitatea fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; autoritate, stăpânire, dominaţie.

Puterea se află în epicentrul sistemului internaţional. Concepte precum puteri regionale, mari puteri, superputeri sau hiperputeri fac parte din limbajul de zi cu zi.

Comportamentul fiecărui stat cât si dinamica sistemului internaţional îşi au izvorul în structura şi distribuţia puterii mondiale.

Absenţa unui guvernări suprastatale determină la modul imperativ necesitatea reglementării relaţiilor internaţionale dintre state, teoretic egalitatea formală dintre ele, reprezentând caracteristica fundamentală a acestora.

Din perspectiva realismului,realitatea este cu totul alta, aceasta fiind în esenţă caracterizată de o distribuţie inegală a puterii, esenţializat însemnând că arena relaţiilor internaţionale este o formă a „politicii de putere“ (power politics).

Termenul derivă din latinescul „potestas”, iar literatura de specialitate oferă o multitudine de accepţiuni ale conceptului. În viziune sociologică, puterea însemnă capacitatea cuiva de a-şi impune voinţa în cadrul unei relaţii sociale, în ciuda oricărei rezistenţe întâmpinate şi indiferent de factorii care determină această capacitate. Puterile pot fi considerate şi analizate ca liant al elementelor sistemului internaţional şi ca factor generator al ordinii mondiale.

Puterea exprimă ordinea,susţine şi întreţine sistemul, coagulează şi oferă coerenţa pentru că asigură legătura actorilor state-naţiune, organizaţii internaţionale, nonguvernamentale si companii în sistem, guvernându-le interacţiunile.