Școala engleză

Scoala engleza este o sintagma folosita in anii 70 pentru a descrie un grup de autori britanici sau de inspiratie britanica, pentru care societatea internationala este principalul obiect de analiza. Cei mai influenti membri: Hedley Bull, Martin Wight, John Vincent si Adam Watson.

Teza fundamentala a scolii engleze este aceea ca statele suverane formeaza o societate, desi una anarhica, in care ele nu trebuie sa se supuna vointei unei mari puteri superioare. Exista un nivel surprinzator de ridicat de ordine si un nivel surprinzator de scazut de violenta intre state, daca ne gandim ca ele se afla intr-o conditie de anarhie, in sensul absentei unei autoritati politice superioare.

Membri sai vad violenta intre state ca pe o trasatura endemica a societatii anarhice, dar ei subliniaza faptul ca aceasta e controlata de un drept international si de moralitatea internationala. Wight afirma ca politica interna reprezinta sfera bunastarii, iar politica internationala este domeniul securitatii si supravietuirii.

Membri scolii sunt atrasi de elemente de realism si de idealism, insa ei graviteaza catre o cale de mijloc intre aceste extreme, niciodata in intregime reconciliati cu unul din cele doua puncte de vedere.

Wight descrie rationalismul ca un via media dintre realism si ceea ce el a numit revolutionarism (grup de perspective ce cred in posibilitatea inlocuirii ordinii internationale cu una bazata pe pace si dreptate). Membri scolii sustin ca sistemul politic international este mai civilizat si mai ordonat decat sugereaza realistii si neorealistii. Viziunea lor cum ca violenta nu poate fi eradicata ii ridica deasupra utopistilor (posibilitatea pacii perpetue).

Existenta unei prapastii intre politica interna si politica internationala este tema centrala in gandirea realista si in special neorealista. Cosmopolistii (termen atribuit de Wight) cred ca reforma politica mondiala nu e numai posibila, ci si vitala pentru a pune capat luptei pentru putere si securitate.

Este de notat in urma celor doua puncte de vedere ca dezbaterea a fost in jurul intrebarii daca dezvoltarea unui puternic simt al obligatiei morale a fiintei umane putea fi cheia unor relatii internationale pasnice.

Scoala engleza recunoaste ca fiecare abordare a sa contine intuitii despre conditia politicii internationale. Watson spunea ca regulile si institutiile sistemului se indreapta in mod normal si poate inexorabil catre un punct in care membrii devin constienti de valorile comune si sistemul devine o societate internationala.

Reprezentantii scolii sunt de parere ca cei ce considera actuala ordine ca fiind pur si simplu un punct de trecere catre o comunitate universala, gresesc. Scoala engleza insista asupra ideii ca supravietuirea ordinii internationale nu poate fi niciodata garantata, deoarece poate fi subminata de puteri revolutionare sau agresive.

Wight: dintotdeauna sarcina politica fundamentala a fost aceea de a asigura ordinea sau securitatea, din care legea , dreptatea si prosperitatea se pot dezvolta ulterior.

Membri scolii au argumentat indelung ca marile puteri pot fi marii responsabili care sa nu-si plaseze propriile interese inaintea sarcinii de a intari ordinea internationala.

In era hegemoniei americane, scoala engleza a revenit la una din principalele preocupari, anume daca societatea internationala poate supravietui in absenta unui echilibru de putere.

De la putere la ordine: societatea internationala

Scoala engleza este in principal preocupata de explicarea gradului surprinzator de inalt de ordine care exista intre comunitatile politice independente in starea de anarhie. Comertul este, conform cercetatorilor scolii engleze, cel care a pus pentru prima data diferite societati in contact si a furnizat contextul in care o societate de state se putea dezvolta ulterior.