Societatea internațională - o societate internaționala deschisă

Înfiinţarea unor organisme care să asigure securitatea pe plan mondial a fost un punct important pe agenda marilor puteri, în special după trei provocări istorice semnificative – cele două Războaie Mondiale şi Războiul Rece, iar soluţia a fost găsită în instituţiile internaţionale. Ideea de societate internaţională îşi are originea în opera lui Hugo Grotius şi a fost teoretizată de gânditori ca: E. H. Carr, C. A. W. Manning, Hedley Bull, Gerrit Gong, Adam Watson, John Vincent şi James Mayall. Bull şi Watson definesc societatea internaţională ca un grup de state care sunt mai mult decât suma lor, întrucât comportamentul unui stat influenţează alt stat, dar mai mult decât atât, statele membre au acceptat un set de reguli şi instituţii care reglementează interacţiunea la nivelul grupului. Scopul unei societăţi internaţionale este acela de a menţine pacea mondială, a ordinii internaţionale. Depăşirea diferendelor se bazează pe conştientizarea intereselor comune şi, de asemenea pe acceptarea regulilor şi instituţiilor.

Distincţia dintre societatea internaţională şi sistemul internaţional este punctul central în abordarea Şcolii Engleze a relaţiilor internaţionale. Sistemul internaţional este format din două sau mai multe state care interacţionează şi care îşi influenţează unul altuia comportamentul. Un grup de state cu interese şi valori comune care recunosc şi respectă un set de reguli care să reglementeze relaţiile pe care le dezvoltă formează o societate internaţională. Astfel, funcţionării aproape automate a sistemului internaţional i se opune interacţiunea costituită şi reglementată din societatea internaţională.

Societatea internaţională este formată, în primul rând, din state suverane, care îşi asumă anumite drepturi si obligaţii în raportuile dintre ele, cărora li se alătură, în societatea internaţională contemporană, organizaţiile interguvernamentale. Principala caracteristică a societăţii internaţionale constă în natura sa poliarhică, adică puterea este repartizată între statele suverane care o compun, aşadar, avem de a face cu o societate fără autoritate centrală.

Dar ce fel de state alcătuiesc societatea internaţională? Totalitare, autoritare sau democratice? Este important regimul politic? Se poate stabili o legătură între regimul politic al statelor membre şi succesul sau insuccesul unei societăţi internaţionale în atingerea obiectivelor pentru care a fost constituită?

Totalitarismul este un regim politic în care o persoană sau un grup de persoane deţine monopolul puterii. Statul reprezintă puterea absolută, iar partidul unic controlează toate aspectele vieţii (publice şi private). Ideologia totalitaristă este opusă conceptului de societate deschisă. Raymond Aron a definit totalitarismul astfel: fenomenul totalitar apare atunci când un regim îi acordă unui partid monopolul activităţii politice. Partidul, care are monopolul este construit pe o ideologie care capătă valoare de adevăr absolut, iar pentru a răspândi acest adevăr, statul îşi rezervă monopolul mijloacelor de constrângere şi monopolul mijloacelor de convingere. Cea mai mare parte a activităţilor economice şi profesionale sunt controlate de stat. Se instaurează astfel un regim bazat pe constrângere şi teroare.