Școala clasică engleză - Adam Smith & David Ricardo, modele contemporane de dezvoltare economică

Procesul de formare a economiei ca știință a avut loc într-o perioadă îndelungată a evoluției societății omenești. Idei și chiar teorii economice au apărut încă din Antichitate, în special în Grecia antică (Xenofon, Platon, Aristotel), apoi, o lungă perioadă de timp, inclusiv în Evul Mediu, a avut o evolutie lenta a gandirii economice.

In secolul al XVIII-lea Marea Britanie cunostea o perioada de inflorire accentuata a capitalismului manufacturier, fapt ce a dus, catre sfarsitul secolului, la declansarea revolutiei industriale. Aceasta s-a caracterizat prin raspandirea masinismului in industrie si transporturi, impulsionarea cresterii productiei si a productivitatii muncii, amplificarea circulatiei monetare si a relatiilor financiar-bancare, precum si prin extinderea relatiilor internationale.

In acest context, gandirea economica liberala progreseaza rapid, facandu-se remarcate doua mari personalitati: Adam Smith, in a doua jumatate a sec.al XVIII-lea si David Ricardo, in prima jumatate a sec. al XIX-lea. Alaturi de acestia mai pot fi mentionati, ca facand parte din acelasi current al gandirii clasice engleze: Th. Malthus, J,St. Mill, James Mill, etc.

Școala clasică are un sistem teoretic unitar, structurat, caracterizat în linii generale prin:

1. o concepție fundamentală despre organizarea economiei având ca și coordonate - capacitatea de autoreglatoare a pieței pe baza liberei inițiative și liberei concurențe

2. știința economică devine știință autonomă cu un obiect de studiu propriu - îmbogățirea națiunii

3. metoda clasicilor este cea a abstracției științifice și a deducției.

4. universul ideatic preferat este microanaliza - întreprinzătorul individual este mereu în căutarea propriului interes

5. aria problematică a preocupărilor clasicilor s-a circumscris unor probleme de fond ale economiei: valoare, preț, producție, repartiție, creștere, echilibru, comerț internațional.

Adam Smith (1723-1790) este considerat părintele economiei politice și un autor important în domeniul moralei creștine.

Adam Smith a fost un ganditor scotian, profesor, care a predat literatura, morala si economia politica la Universitatile din Edinburg si Glasgow.

S-a născut în orașul Kirkcaldy, în iunie 1723 si este mentorul Scolii Clasice, a cărui lucrare apăruta în1776 - “Avuția națiunilor. Cercetare asupra naturii și cauzelor ei” va marca nașterea economiei politice clasice și fundamentarea teoretică a sistemului economic liberal. A formulat legile pieței bazate pe mâna invizibilă a pieței, respectiv jocul pieței, al intereselor personale.

AVUTIA NATIUNILOR - OPERA FUNDAMENTALA A LUI ADAM SMITH

Aceasta este impartita in cinci carti, dintre care primele doua pun accentul pe teoria economica, iar ultimele trei pe aspectele normative implicate de aceasta, inclusiv comparatii de istorie economica.

Ideea principala a “Avutiei natiunilor” reiese din titlul ei. Aceasta se refera la definirea notiunii de bogatie a natiunilor si la analiza factorilor care permit sporirea ei.

Legile pietei dau nastere concurentei care, asigura bunurile de care societatea are nevoie, in cantitatile dorite si la preturi acceptabile. In acelasi mod, piata reglementeaza veniturile producatorilor de bunuri. Astfel, piata apare ca fiind cel mai inteligent planificator, ceea ce reprezinta o culme a libertatilor economice individuale. Mecanismul economic imaginat de autor reprezinta un sistem de lagaturi de tipul cauza-efect, desfasurat pe termen lung, care dispune de capacitatea de autoreglare, asigurand in acest mod progresul. Pentru Adam Smith, punctul de plecare il constituie, la fel ca si la fiziocrati, ordinea naturala.

In conceptia sa, aceasta reprezinta mai mult decat o ordine sociala si se realizeaza in mod firesc si continuu, atunci cand oamenii actioneaza in conformitate cu natura lor, care este de ordine divina.

O “mana invizibila”, celebra expresie ii apartine lui A.Smith, vegheaza si dirijeaza destinele individuale, integrandu-le, cu actiunile si comportamentele lor, intr-o ordine sociala, ca reflex al armoniei cosmice. Aceasta “mana” nevazuta pune fiecare element la locul potrivit, astfel incat economia poate functiona fara intrerupere, iar interesele generale sunt sincronizate cu cele individuale.

Fiind de acord cu fiziocratii si criticandu-i pe mercantilisti, Adam Smith considera ca avutia natiunii consta in totalitatea bunurilor de care dispune aceasta pentru satisfacerea nevoilor si in munca anuala a fiecarei natiuni. El generalizeaza obtinerea si sporirea avutiei la toate ramurile productiei, nu numai la agricultura dupa cum se rezumau fiziocratii.

Analizand rolul hotarator al muncii omenesti in crearea avutiei nationale Adam Smith evidentiaza doua aspecte esentiale, si anume: importanta diviziunii muncii pentru cresterea indemanarii lucratorilor, deci implicit a productivitatii muncii siimportanta cresterii numarului de lucratori productivi, comparativ cu muncitorii neproductivi.

Adam Smith analizeaza de asemenea, rolul capitalului ca factor de productie si importanta acumularii de capital, prin transformarea unei parti din profit in capital suplimentar. Din aceasta perspectiva, el face distinctia intre rolurile diferite indeplinite de componentele capitalului (capital fix si capital circulant) in procesul crearii si sporirii avutiei natiunilor.

Pe langa problemele economice de care s-a ocupat pe larg, respectiv diviziunea muncii, originea si intrebuintarea banilor, valoarea si pretul marfurilor, capitalul si utilizarea acestuia, crearea si repartitia venitului national, mecanismul de ansamblu al functionarii economiei de piata, Adam Smith face si unele referiri tangentiale la multe alte probleme, printre care: comertul international, venitul national brut si net, politica economica a statului etc.

Intreaga filosofie economica a lui Adam Smith izvoraste din credinta sa in miraculoasa capacitate a pietei de a conduce sistemul economiei de piata la randamentul sau maxim. Daca a partinit totusi pe cineva, acesta este consumatorul, care devine “consumatorul rege” si ale carui interese sunt intotdeauna plasate deasupra celor ale producatorului.