Scopurile politico militare și economice ale intervențiilor militare recente

1. INTRODUCERE

Conform DEX, interventie inseamna : 1. Participare, intrare într-o acțiune. ♦ Invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat. ♦ (Med.) Operație. 2. Efort îndreptat spre un anumit scop. ♦ Mijlocire, mediație. ♦ (Peior.) Stăruință, cerere pe lângă o persoană influentă pentru a obține favoruri etc. [Gen. –iei, var. Intervențiune s.f. / cf. Fr. Intervention, rus. Intervențiia].

Este demonstrat istoric faptul că nu numai marile puteri intervin cu forţa. (de exemplu, în 1979, Tanzania a trimis trupe în Uganda, iar Vietnamul a invadat Cambodgia). Unele intervenţii (în prezent, majoritatea) sunt multilaterale, însă deseori conducerea o are un stat.

2. INTERVENŢIA DIN KOSOVO

Conflictele dintre cele două comunități erau pe punctul de a izbucni din secolul XX, iar ocazional s-au produs violențe grave, în special în Primul război balcanic, Primul război mondial, și în Al Doilea Război Mondial. Termenul de Războiul din Kosovo (sau Conflictul din Kosovo) este folosit pentru a descrie două conflicte militare paralele din Kosovo:

- 1996–1999: Conflict între forțele sârbe și iugoslave, și armata de eliberare din Kosovo, o grupare paramilitară de gherilă a etnicilor albanezi, susținută de NATO;

- 1999: Războiul dintre Republica federală Iugoslavia și NATO, în perioada 24 martie - 10 iunie 1999 cu scopul de atac asupra civililor și armatei Iugoslaviei;

Unii specialişti explică originea conflictului ca fiind etnică. După o studiere atentă a cazului însă remarcăm faptul că mărul discordiei l-a constituit nu numai factorul etnic dar şi religios, educaţional, economic şi, cel mai important, politic.

Cu toţii ştim că, după un haos care a durat circa 12 ani, Kosovo şi-a proclamat independenţa în 2008, pe 17 februarie. Etapele prin care acest stat a trecut până la forma actuală şi la drepturile actuale a conturat un drum extrem de sinuos, cu implicaţii majore asupra actorilor regionali şi internaţionali.

Intervenţia militară din Kosovo s-a concretizat abia în martie 1999, după ce între limitele acestuia s-au constatat o serie foarte lungă de masacre şi turbulenţe. Dacă, în prealabil, NATO şi-a prezentat doleanţele şi soluţiile, încercând să medieze într-o manieră diplomatică (iniţial paşnică şi apoi mai agresivă) conflictul apărut în interiorul Kosovo între sârbi şi albanezi şi în exteriorul Kosovo, între Kosovo şi ţările ex-iugoslave, ulterior NATO a recurs la forţa militară pentru a putea remedia situaţia. Deşi au existat mai multe tentative din partea altor actori guvernamentali sau non-guvernamentali de a reinstaura ordinea în Kosovo (de exemplu, OSCE (prin introducerea „ceasurilor portocalii”), acestea s-au dovedit a fi doar încercări eşuate (şi un bun exemplu în acest caz îl constituie acordul de la Rambouillet) În aceste condiţii, NATO a început bombardarea Kosovo, după ce declarase într-o manieră destul de dură că dacă acordul de la Rambouillet nu este acceptat de părţile implicate vor fi consecinţe dureroase. Astfel, NATO a declarat sârbilor "stabiliți pacea sau vă bombardăm" și albanezilor "stabiliți pacea sau vă abandonăm sârbilor".

Campania de bombardare NATO a durat de la 24 martie la 11 iunie 1999, care implică până la 1000 de aeronave care operează în principal de la bazele din Italia și de aeronave de transport staționate în Adriatica. Rachetele de croazieră Tomahawk au fost, de asemenea utilizat pe scară largă, trase de la aeronave, nave si submarine. Toți membrii NATO au fost implicați într-o oarecare măsură, chiar și Grecia, în ciuda opoziției sale publice, la război. Pe parcursul a zece săptămâni de conflict, aeronavele NATO au zburat in peste 38000 misiuni de luptă. Pentru forțele germane aeriene (Luftwaffe) a fost prima dată când au participat la un conflict de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Scopul declarat al operațiunii NATO a fost rezumat de către purtătorul de cuvânt ca "sârbi afară, intrarea forțelor de menținere a păcii, refugiați înapoi". Astfel trupele iugoslave trebuie retrase și înlocuite de forțele internaționale de menținere a păcii pentru a se asigura că albanezii se vor putea întoarce la casele lor.

În opinia mai multor critici şi analişti militari , există mai multe puncte de vedere cu privire la adevăratul motiv al acestei intervenţii ad-hoc ale unei organizaţii care nu avea o relaţie strânsă nici măcar din punct de vedere spaţial cu această zonă măcinată la propriu de atâtea ciocniri mai mult sau mai puţin motivate.

Astfel, în opinia unor specialişti , una din mizele ascunse ale intervenţiei NATO în conflictul din Kosovo din 1999 a fost ambiţia SUA de a deţine o poziţie strategică în controlul petrolului din zona Mării Caspice. Instalarea bazei militare Bondsteel lângă Kosovo permite SUA să deţină controlul şi asupra coridorului energetic nr. 8, care reprezintă o veritabilă axă energetică Est-Vest în ceea ce priveşte transportul petrolului şi gazelor naturale din zona Asiei centrale prin Balcani spre Mediterană, evitând astfel implicarea Rusiei şi a Iranului.

Pe lângă Halliburton, încă doi giganţi americani care activează în domeniul petrolului sunt implicaţi în conflictul din Kosovo. Este vorba despre Exxon-Mobil şi Chevron. Aceştia au finanţat contractele companiei Albanian-Macedonian-Bulgarian Oil (AMBO) care are sediul la New York şi reprezintă interesele americane, nicidecum pe cele ale ţărilor din zonă, aşa cum ar vrea să sugereze numele.