Războiul din Libia

Libia, cu numele oficial Marea Jamahiriye Arabă Libiană Populară și Socialistă, este o țară din nordul Africii. Are frontieră cu Marea Mediterană la nord, vest cu Tunisia și Algeria, la sud-vest cu Nigerul, la sud cu Ciadul , iar la sud-est și est cu Egiptul și Sudanul.

Libia este de circa patru decenii o mare producătoare și exportatoare de petrol, ceea ce a dus la ridicarea nivelului de trai a locuitorilor ei. În prezent, Libia a fost declarată ca având populația cu cea mai mare speranță de viață din Africa (dar în număr de unități este depășită doar de insula britanică Sf. Elena), și anume 74 de ani.

RĂZBOI ÎN LIBIA:

Libia a căzut pradă haosului la mijlocul lunii februarie. Libienii au ieşit cu miile în stradă şi i-au cerut lui Muammar Gaddafi, aflat la putere de 42 de ani, să plece.

De pe 15 februarie s-au derulat scene de iad în toată Libia. Gaddafi a trimis mercenari şi armata şi-a reprimat revoltele. Între timp, opoziţia s-a organizat şi-a pus mâna pe mai multe oraşe. Mai bine de o lună, bombardamentele au făcut legea în Libia. Sub asediu, rebelii au cerut ajutorul comunităţii internaţionale. Franţa a fost cea mai vocală şi a susţinut de la început o intervenţie militară. Trădat de vechii prieteni, în replică, Muammar Gaddafi a lansat acuzaţii la adresa preşedintelui Nicolas Sarkozy sau a premierului italian Silvio Berlusconi.

De la începutul crizei în Libia, 735 de români au fost evacuaţi în siguranţă de MAE, la bordul aeronavelor militare trimise de România la Tripoli, sau cu ajutorul mijloacelor de transport puse la dispoziţie de alte state.

Prima zi de atacuri aeriene lansate de SUA impotriva Libiei a costat peste 100 de milioane de dolari (aproape 70 de milioane de euro) si se estimeaza ca Statele Unite vor cheltui intr-un final pana la un miliard de dolari in Libia.

Cum a început totul. Cronologia evenimentelor

FEBRUARIE

Manifestaţii fără precedentau avut loc pe 15 februarie împotriva regimului Muammar Gaddafi, de mai bine de patru decenii la putere, au cuprins Libia. Revoltele au fost reprimate la Benghazi şi Al Baida. Au loc masacre asupra civililor, armata intervine în forţă la Benghazi. Gaddafi anunţă că va lupta până la moarte.

La sfarsitul lui februarie rebelii cuceresc Benghazi şi zona de la graniţa cu Egiptul până la Ajdabiya.

O mie de morţi este bilanţul victimelor revoltelor, bilanţ anunţat de secretarul general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-Moon

MARTIE

Pe 1 martie opoziţia controla mai multe oraşe din vest. Liderul de la Tripoli, Muammar Gaddafi, promite că vor fi mii de morţi dacă Occidentalii intervin militar. Sunt 6.000 de morţi (3.000 la Tripoli, 2.000 la Benghazi) potrivit Ligii libiene pentru drepturile omului.

Pe 3 martie Este deschisă o anchetă a Curţii Penale Internaţionale (CPI) care îl vizează pe Gaddafi, fiii săi şi înalţi responsabili libieni. Toţi sunt acuzaţi de "crime împotriva umanităţii".

Au loc explozii la un depozit de arme din Benghazi. Cel puţin 27 de morţi. Rebelii preiau controlul la Ras Lanouf.

Gaddafi trebuie să plece, anunţă Barack Obama. Washingtonul analizează mai multe variante pentru ieşirea din criză a Libiei.

Consiliul Naţional de tranziţie se proclamă singurul reprezentant al Libiei iar forţele loiale lui Gaddafi încearcă fără succes să cucerească Misrata din mâinile insurgenţilor.

Uniunea Europeană impune sancţiuni financiare Libiei.

Consiliul Naţional de tranziţie refuză orice dialog cu Gaddafi şi îi cere acestuia să părăsească ţara.

Pe 9 martie oamenii lui Gaddafi reuşesc să câştige Zawiyah, de lângă Tripoli, după mai multe zile de luptă.

Gaddafi acuză Occidentul că vrea să pună mâna pe petrolul din Libia şi dă vina pe organizaţia teroristă al-Qaida, care ar sta în spatele revoltelor.

Franţa este prima ţară care recunoaşte Consiliul Naţional de tranziţie, creat de opoziţie pe 27 februarie.