Mijloacele de reglementare pașnică a diferendelor internaționale

Relațiile internaționale actuale sunt dominate de probleme mari care au la baza unele mai vechi, fără a exista, încă, soluții periodice. Poate una dintre cele mai grave probleme este violența (deși, a fost reglementată, nu a dispărut întru totul, ci a căpătat noi forme de manifestare, unele cu un caracter extremist, precum și conflictele interne destructurante sau terorismul internațional).

Conflictele, în opinia autorilor lucrării Sistemul principiilor dreptului internațional , sunt o realitate inevitabilă atât a relațiilor internaționale, cât și în relațiile interumane. De cele mai multe ori, statele pot urmări aceleași interese, însă atingerea scopului final ori obținerea pretențiilor cerute diferă, ceea ce poate genera conflicte.

Obligația statelor, potrivit Magdalenei-Denisa Lungu , de a soluționa diferendele internaționale prin metode sau proceduri care să îndepărteze forța și amenințarea cu forța este un corolar al principiului nerecurgerii la forță și amenințarea cu forța și are o strânsă legătură cu principiul cooperării internaționale. Așadar, aplicarea practică a principiului de soluționare pașnică a diferendelor internaționale are la bază egalitatea în drepturi a statelor care le permite să negocieze de pe poziții egale și să hotărască împreună care ar fi cele mai viabile mijloace în vederea rezolvării fiecărui diferend, stabilind soluțiile cele mai potrivite.

D. Popescu și A. Năstase menționează că principiile fundamentale ale dreptului internațional sunt categoriile istorice apărute și dezvoltate în același timp cu societatea internațională, cu statele și raporturile dintre ele. Acestea reprezintă acordul de înțelegere dintre state, fiind aplicabile universal prin doctrină sau cutumă, iar obiectul lor de reglementare este reprezentat de acordurile dintre state la nivel general având caracter imperativ ce conferă expresivitate și protecție valorii fundamentale între raporturile ce vizează subiecte de drept internațional. Totodată, principiul soluționării pașnice a diferendelor este o practică tradițională a cărei principală funcție este de a implementa proceduri de soluționare pașnică a diferendelor cu caracter internațional.

Diferendul, potrivit Dicționarului român explicativ , este definit ca deosebire de păreri între două sau mai multe persoane, state, etc.

Noțiunea de diferend, conform site-ului RadjCarbune.wordpress.com , are o accepțiune mai largă, înglobând toți ceilalți termeni. În accepțiunea sa largă, termenul de diferend desemnează o neînțelegere, un dezacord sau litigiu între două sau mai multe state cu privire la un drept, pretenții ori interese.

Aceeași sursă mai sus menționată precizează că în anul 1942 Curtea Permanentă de Justiție a definit diferendul ca un dezacord al unei probleme de drept sau de fapt, o opoziție de teze juridice ori de interese dintre state. Așadar, noțiune de diferend este complexa și cuprinde, pe larg, contestațiile, litigiile, divergențele ori conflictele dintre subiecte de drept.

Dicționarul de terminologie de drept internațional definește diferendul internațional, ca fiind diferendul care opune două sau mai multe state sau, în general, două subiecte de ordin statal, sau două subiecte de drept internațional.

Diferendele internaționale, conform site-ului Știucum.com , în funcție de temeiul de drept sau lipsa acestuia, pot fi:

1. diferende juridice - atunci când contradicția este urmare a neînțelegerilor cu privire la interpretarea și aplicarea dreptului pozitiv, precum interpretarea unui tratat, probleme de drept internațional, fapte de încălcare a obligațiilor internaționale, reparația datorată pentru încălcarea unei obligații internaționale;

2. diferende politice - când contradicția nu are temei juridic, reprezentând doar pretenții care nu au corespondent în dreptul pozitiv.

Potrivit sursei mai sus menționată, diferendele internaționale apar:

- între state;

- între raporturile dintre state și organizații internaționale;

- între organizații internaționale.

Michel Virally consideră că reglementarea pașnică a diferendelor statale este unul din principiile fundamentale ale dreptului internațional hotărât în unanimitate.

Soluționarea pașnică, conform lucrării Drept internațional public , este un deziderat cam tot atât de vechi ca și recurgerea la forță și război pentru tranșarea problemelor între state. Metodele folosite în antichitate pentru rezolvarea pașnică a situațiilor conflictuale, deși în timp au cunoscut unele dezvoltări și perfecționări, nu se deosebesc în mod fundamental de cele folosite azi. Aspectul distinctiv ce deosebește epocile trecute de prezent constă în faptul că, până la adoptarea Pactului Briand/Kelong (1928) - instrument cu semnificație normativă și practică deosebită - , războiul a fost considerat ca principala modalitate de politică externă a statelor, utilizată în mod firesc pentru rezolvarea problemelor litigioase interstatale, fiind admis ca atare și de dreptul internațional.