Oralitatea în discursul mediatic

Introducere

Mass-media este fenomenul care a pătruns în societate foarte rapid, cu dezvoltarea tehnologiilor a cunoscut o evoluție foarte rapidă. Media a ajuns să cuprindă toate sursele de informație publică care ajung la un număr foarte mare de persoane ca de exemplu televiziunea, radioul, internetul, presa scrisă și cea online. Media are un rol foarte important în societate și anume acela de informare, de formare a opiniei publice dar și de manipulare și influențare, educare și nu în ultimul rînd de divertisment care a luat aploare cel mai mult la ora actuală. Atît presa scrisă cît și televiziunea si radioul mai puțin promovează cultura ei se bazează show-uri care atrag mai mult publicul. Media oferă doar ceea ce publicul ar vrea să vadă, să audă sau să citească. Tema abordă„Oralitatea în discursul mediatic” este foarte actuală și mai ales că suntem în epoca unde cea mai mare prioritate o au tehnologiile și puterea oamenilor de a se informa cît mai mult și prind diferite canale.E o temă care are o importanță detul de mare pentru intreaga societatea pentru că atunci cînd + vorbim de oralitate sau de discurs mediatic privește pe toată lume. Fie că e vorba de presa scrisă sau de cea online oamenii se informează.

Scopul si obiectivele tezei. Scopul principal este dea relata importanța oralității în discurs mediatic și cît de fregvent se regăsește în presă romînească din Republica Moldova . În vederea atingerii scopului dat au fost preconizate următoarele obiective:

• de a cerceta noțiunea de discurs mediatic, mesaj jurnalistic si oralitate

• oralitatea și caracteristici ale oralității

Suportul metodologic și teoretico-științific al cercetării. În procesul lucrării au fost aplicate metode generale științifice. În cadrul stidiului au fost examinate critic mai multe teze de doctorat în care sa abordat tema oralității a discursului mediatic și a mesajului jurnalistic atît în România cît și din Republica Moldova. Baza teoretică-stiințifică a constituito lucrările unor specialiști în domeniu.jurnalismului, stilisticii și limba română. Lucrarile de bază sunt a următorilor autori:Rodica Zafiu, Camelia Baciu, Drd. Alina Trache.

Volumul și structura lucrării .Temelia acestei teze este structurată în două capitole, fiecare capitol constînd din cîteva paragrafe.

Capitolul I , reflectă în special repere conceptuale despre discursul mediatic și oralitatea. Importanța oralității ca formă de nuanțare a mesajului jurnalistic.

Capitolul II, în acest capitol se pune accentul pe Aspecte ale oralități în presa românească din RM, oralitatea ca trăsătură specifică a discursului mediatic și modalități de realizare a oralității.

Această lucrare a fost realizată pentru a analiza oralitatea în discursul mediatic românesc din Republica Moldova.

CAPITOLUL I.

1.1 Repere concepuale despe discursul mediatic și oralitatea

Privire generală asupra discursului mediatic.Discursul mediatic, produs al comunicării în masă mediată de canale precum televiziunea, radioul, ziarele sau, mai nou, internetul. Discursul mediatic are un caracter comercial și are carateristici de bază: actualitatea, proxemitatea, psihoafectivitatea. Mesajul mediatic poate fi înțeles ca un discurs general . Discursul mediatic desemnează realitatea complexă a lumii contemporane, el exprimă realitatea socială și poate influența discursul politc, la fel are și un impact cultural și poate determina schimbări în discursul social cum ar fi știrile, analizele politice, reportaje social. Discursul mediatic este un factor în consolidarea stabilității sociale dar și în realizarea unui acces real al publicului la toate sferele socialului, chiar și la cele marginale referitoare la etnie, religie, minoritatea sexulă. În discursurile mediatice nu întodeauna este relevată realitatea de aceea textul mediatic întrunește de multe ori caracteristici ale mitului, legendei și povestirii ironice. În societatea contemporană, discursul mediatic este pretutindeni, ca efect al dezvoltării tehnologiei care a făcut ca fenomenul de convergență media să se răsfrîngă și asupra altor arii de cercetare, precum antropologie, semiotică, lingvistică și sociologie. Convergența suporturilor de transmitere și difuzare a mesajului mediatic a devenit un fenomen cu care ne întîlnim de cîțiva ani, odată cu lansarea pe piață a telefoanelor inteligente, tabletelor și iPad-urilor care îți oferă pe un singur device informații din presa scrisă, televiziune, radio și fluxuri de știri de pe Internet. Însă cu toate acestea limbajul jurnalistic rămîne același, indiferent de ce suport este utilizat.Limbajul jurnalistic se difinește ptrintr-o modalitate specifică de selecție și asamblare a faptelor de limbă, ca o consecință a rigorilor impuse de situația de comunicare.Această situație e generată de un cadru instituțional și de un grup socio-profesional determinate, al căror scop este realizarea unei comunicări eficiente cu segmente bine marcate ale societății. În acest sens, se poate considera că structura limbajului jurnalistic este condiționată de cititor și de contextul în care are loc comunicarea, relația jurnalist-receptor instituind un cod specific presei. Cu toate acestea informația de calitate și dezbaterilor politice și sociale le iau locul show-urile spectaculoase. Ajungîndu-se ca adevărații jurnaliști să realizeze emisiuni de divertisment, în timp ce animatorii să „facă informație care trebuie „să se vîndă bine. În acest fel informațiile sînt livrate publicului fără o selecție riguroasă, astfel încît ajung pe agenda socială fapte de presă care nu satisfac interesul general al publicului, dar privesc persoane cu notorietate. La ora actuală presa închide circuitul dintre sfera publică și cea privată a unei societăți. Ea prezintă domeniului privat evenimente publice, și celui public lucrurile care se petrec în lumea privată. Se spune adesea că mass-media este o „fereastră deschisă către lume”. Însă nu trebuie să uităm că perspectiva pe care ne-o poate oferi un unghi de fereastră, poate fi extrem de îngustă. În plus, camera de luat vederi are o funcție de încadrare, prin urmare nu vedem tot din ceea ce se întîmplă în lume, ci numai o parte din ea, așa cum ne este servită de către jurnaliști