Perspectivele Serviciilor de Transport în România

Introducere

Serviciile ocupă un loc deosebit de important în economia ţărilor dezvoltate. Ponderea rezultatelor serviciilor în totalul producţiei economice a unei ţări reprezintă un indicator al gradului de dezvoltare al economiei ţării respective. În acest sens, cu cât ponderea serviciilor este mai mare, economia ţării este mai dezvoltată. România se afla pe drumul consolidării unei economii de piaţă funcţională. Ponderea actuală de 50% din PIB a sectorului terţiar, în comparaţie cu ponderea 70-80% din PIB a acestui sector în ţările Vest-Europene, relevă decalajul dintre economia României şi a acestor state, şi necesitatea continuării modernizării economiei naţionale.

Serviciile de transport reprezintă o componentă majoră a sectorului terţiar, extrem de complexă şi diversificată. Transporturile sunt o premisă a dezvoltării economice, şi apar din necesitatea transportului de mărfuri şi oameni. Diversificarea serviciilor de transport este determinată de intensificarea producţiei şi accentuarea nevoii de circulaţie a mărfurilor, precum şi de adâncirea diviziunii naţionale şi internaţionale a muncii, şi de creşterea veniturilor şi standardelor de viaţă. Calitatea şi gradul de dezvoltarea al serviciilor de transport este un indicator foarte pertinent pentru nivelul de competitivitate al unei economii şi pentru potenţialul acesteia de a evolua şi a se diversifica.

De aici decurge functia importanta a transporturilor de a susţine legăturile de producţie între întreprinderi, comunicaţiile între marile centre industriale, între cele industriale si agricole, etc. Acest rol este îndeplinit de transporturile de utilitate publică, în componenţa cărora intra: căile ferate, fluviale si maritime, rutiere, transportul aerian şi transportul de calatori. Acesta din urma deserveşte procesul de producţie prin deplasarea muncitorilor la si de la locul de munca.

Rolul transporturilor este evident, prin intermediul acestora asigurandu-se procesul de producţie cu mijloace de producţie si forţă de munca.

Importanta transporturilor consta nu numai in funcţia pe care o au în dezvoltarea complexului socio-economic naţional, ci şi în rolul important exercitat asupra amplificării relaţiilor dintre state. Astfel, transporturile internaţionale reprezintă mijlocul material ce stă la baza relaţiilor economice cu celelate ţări ale lumii. Acestea continuă procesul de producţie în sfera circuitului economic mondial şi reprezintă un sistem tehnico-economic complex prin intermediul căruia o parte din produsul social este realizat pe pieţele externe în schimbul unor mărfuri necesare economiei naţionale.

Transportul este o prestare de servicii cu anumite particularităţi:

- nu se poate stoca, nici conserva;

- este o activitate continuă în timp, dar discontinuă ca intensitate, cu intermitenţe, motiv pentru care randamentul ei este variabil;

- presupune existenţa unei infrastructuri foarte complexă, furnizată şi întreţinută în mare măsură de către stat (autostrazi, şosele, căi ferate, canale navigabile etc.);

Din punctul de vedere al obiectului transportului:

1. transport de călători ;

2. transport de mărfuri ;

După mijloacele întrebuinţate transporturile pot fi:

1. feroviare ( efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor cu ajutorul mijloacelor de tracţiune (locomotivele) şi a mijloacelor tractate (vagoanele) care circulă pe trasee fixe şi pe căi ferate );

2. rutiere ( efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor cu ajutorul autovehiculelor care sunt mijloace de transport autopropulsate );

3. navale ( efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor cu ajutorul navelor );

4. aeriene ( efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor cu ajutorul aeronavelor);

5. speciale ( sunt transporturi neconvenţionale, a căror pondere a crescut substanţial în ansamblul transporturilor şi care se efectuează cu mijloace total diferite de cele clasice);

6. combinate ( presupun o combinaţie a două sau mai multe mijloace de transport menţionate anterior);