Cuprins
- CAP. I ALEGEREA ŞI CARACTERIZAREA ZONEI
- 1.1 Motivaţia alegerii zonei
- 1.2 Tipul de amenajare
- CAP. II SELECŢIA ŞI DELIMITAREA TERITORIULUI
- 2.1 Localizarea zonei şi căile de acces
- 2.2 Potenţialul turistic al zonei
- 2.2.1 Resurse turistice naturale
- 2.2.2 Resurse turistice antropice
- 2.3 Cadrul socio-economic
- 2.4 Infrastructura
- 2.5 Echipamentele de cultură şi odihnă
- 2.6 Statutul zonei
- CAP. III DETERMINAREA INDICELUI DE ATRACTIVITATE TURISTICĂ
- CAP. IV DETERMINAREA ARIEI DE ATRACŢIE
- CAP. V DETERMINAREA CAPACITĂŢII OPTIME DE PRIMIRE
- CAP. VI CONCEPŢIA DE AMENAJARE A ZONEI
- BIBLIOGRAFIE
Extras din proiect
CAP. I ALEGEREA ŞI CARACTERIZAREA ZONEI
1.1 Motivaţia alegerii zonei
Bucureştiul este capitala României şi, în acelaşi timp, cel mai mare oraş, centru industrial şi comercial al ţării. Populaţia de 1.944.367 de locuitori face ca Bucureştiul să fie al şaselea oraş ca populaţie din Uniunea Europeană.
Am ales oraşul Bucureşti drept zonă de amenajare turistică deoarece acesta este un oraş al contrastelor. Totul se invarte intr-o sfera a cunoaşterii, a imaginilor fugare, a tot ceea ce înseamnă vechi şi nou. Labirintul bucureştean te poate duce în oricare parte a sa, lăsându-te să-l cunoşti aşa cum îţi doreşti. Dacă însă te grăbeşti şi totuşi vrei să trăieşti experienţa unei capitale europene în devenire tot ceea ce trebuie să faci este să-ţi începi periplul pe malurile Dâmboviţei, râul ce străbate oraşul de la un capăt la celălalt. Oraşul vechi se dezvoltă de-a lungul Dâmboviţei. Plimbându-te pe Lipscani, asta după ce probabil ai plecat din Piaţa Unirii şi ai trecut pe lângă Hanul lui Manuc sau pe lângă zidurile Curţii Vechi poţi să te rătăceşti pe străzile vechi ce-ţi aduc aminte de trecutul interbelic şi de farmecul discuţiilor politice între diverşi oameni mai mult sau mai puţin influenţi ai vremurilor de mult apuse. O data ce ieşi din această capcană a timpului n-ai cum să ratezi priveliştea oferită de Casa Poporului aşa cum este cunoscută de marea majoritate. Cea mai mare clădire ca suprafaţă din Europa şi a doua din lume, după Pentagon, este cea care cu siguranţă îţi va atrage privirile prin impresionanta-i arhitectură. Dacă ai puţin răgaz te poţi aventura s-o vizitezi şi să descoperi un labirint lăuntric.
Aşadar, Bucureştiul rămâne inima ţării, în care contrastul dintre vechi şi nou creează o atmosferă unică, micile deficienţe pălind în faţa tuturor părţilor interesante ale acestui oraş.
1.2 Tipul de amenajare
Din punctul de vedere al resurselor, amenajarea ce se va realiza va fi una de tip univoc, după natura spaţiului geografic, va fi o amenajare urbană, iar din punct de vedere al resurselor turistice şi al modului de distribuţie a acestora în teritoriu va fi o amenajare simplă.
CAP. II SELECŢIA ŞI DELIMITAREA TERITORIULUI
2.1 Localizarea zonei şi căile de acces
Bucureştiul se află în sud-estul ţării, între Ploieşti la nord şi Giurgiu la sud. Oraşul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se află Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului.
Căi de acces:
- Transport aerian. În Bucureşti există în prezent două aeroporturi funcţionale: Aeroportul Internaţional Henri Coandă (mai demult Otopeni) şi Aeroportul Internaţional Aurel Vlaicu (mai demult Băneasa).
- Transport feroviar. Bucureştiul este nodul feroviar principal al companiei naţionale Căile Ferate Române. Cea mai importantă staţie feroviară este Gara de Nord din care pleacă şi sosesc trenuri zilnice din diverse localităţi româneşti, precum şi din oraşe europene.
- Transport rutier. Bucureştiul este principalul nod al reţelei drumurilor naţionale române, fiind punctul de începere pentru două autostrăzi (A1 spre Piteşti şi A2 spre Cernavodă, iar autostrada planificată A3 de asemenea va începe din Bucureşti) şi nouă drumuri naţionale (DN1 spre Oradea, DN1A spre Braşov, DN2 spre Suceava, DN3 spre Călăraşi, DN4 spre Olteniţa, DN5 spre Giurgiu, DN6 spre Timişoara şi Cenad, DN7 spre Nădlac şi DN71 spre Sinaia).
2.2 Potenţialul turistic al zonei
2.2.1 Resurse turistice naturale
- Relief
Câmpia Bucureştiului, subunitate a Câmpiei Vlăsiei, se extinde în N-E şi E până la Valea Pasărea, în S-E şi S până la Câmpul Câlnăului şi Lunca Argeş-Sabar, în S-V tot până la Lunca Argeş-Sabar, iar în N-V până la Câmpia Titu. S-a format prin retragerea treptată a lacului cuaternar, ca urmare a mişcării de înălţare a Carpaţilor şi Subcarpaţilor şi a intenselor aluvionări. În Pleistocenul superior aluviunile au fost acoperite cu loess şi depozite loessoide, iar la începutul Holocenului depresiunea era complet exondată. În acest timp râurile îşi prelungesc cursurile şi îşi intensifică eroziunea liniară în pătura groasă de loess, fragmentând astfel câmpia. Câmpia Bucureştiului are altitudini cuprinse între 100-115 m, în partea nord-vestică, şi 50-60 m, în cea sud-estică, în lunca Dâmboviţei. Oraşul propriu-zis se desfăşoară între 58 m şi 90 m altitudine. Peste 50% din suprafaţa sa se încadrează în intervalul hipsometric de 80-100 m, iar pantele nu depăşesc valoarea de 2o.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Amenajarea in Scopuri Turistice a Parcului de Distractii Funky Parc.doc