Amenajarea în Scopuri Turistice a Statiunii Baile Herculane

Cap. I Opţiunea pentru tipul de amenajare

Motivaţia alegerii zonei respective

Originea Bailor Herculane se întinde pe o durata de aproape doua milenii. Atestarea documentara a statiunii dateaza din anii 153 e.n., fapt consemnat într-o tabula votiva din bai :

« Zeilor si divinitatilor apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimisi ca delegati romani sa asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcîndu-se nevatamati, au ridicat acest prinos de recunostiinta ».

Statiunea Baile-Herculane are un patrimoniu istoric de exceptie, memoria vie a 1851 de ani de existenta (153 – 2004) neîntrerupta a statiunii. Din timpul romanilor au ramas numeroase vestigii : apeducte, bai, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de multumire aduse zeilor pentru vindecare.

Teritoriul administrativ al oraşului este încadrat între limitele Parcului Naţional Domogled – Valea Cernei, ceea ce constituie o premisă importantă pentru dezvoltarea durabilă şi promovarea unui turism ecologic, în conformitate cu cerinţele noului statut de ţară membră a Unuinii Europene.

Toate aceste motive au dus la alegerea zonei respective pentru a fi amenajată.

Tipul de amenajare

Se doreşte a se realiza o amenajare de tip rural, plurivocă.

Cap. II Selecţia zonei

2.1. Localizarea zonei ; cǎi de acces

Staţiunea Băile Herculane este situată în partea de sud - est a judeţului Caraş Severin, de-a lungul culoarului tectonic al Văii Cerna, care separă Munţii Mehedinţi (spre sud-est) de Munţii Cerna – Godeanu (spre nord-vest). Poziţia localităţii, la numai 5 km de E 70 (Bucureşti – Orşova - Timişoara – Moraviţa – Belgrad), una dintre cele mai importante artere rutiere europene ce traversează România, favorizează accesul fluxurilor turistice dinspre Europa de vest. Deşi se află în plină regiune muntoasă, într-un ansamblu peisagistic deosebit de spectaculos, altitudinea medie a staţiunii este de 165 m.

Accesul în staţiune se realizează astfel:

- rutier: prin drumuri modernizate, de importanţă europeană sau naţională:

- DN 67D: E 70 /Gara Băile Herculane - Baia de Aramă - Târgu Jiu / DN 67 / E 79; drumul naţional care traversează staţiunea pe la limita sud-estică a acesteia, leagă două artere rutiere europene de mare circulaţie (E 70 şi E 79), care au ieşire din ţară prin punctele de frontieră dinspre Ungaria (Borş), Serbia (Moraviţa) şi Bulgaria (Calafat);

- DJ 608D: Gara Herculane / E 70 – Băile Herculane / DN 67D, traversează staţiunea prin partea centrală, este drumul de acces în staţiune cel mai utilizat de turişti;

- DJ 608E: DJ 608D/Băile Herculane – DN 67D.

Faţă de principalele oraşe reper, staţiunea Băile Herculane se află la:

134 de km de Reşiţa, reşedinţa de judeţ – pe DN 67D, E 70/DN 6, DN 57B, DN 58

22 km de Orşova – pe DN 67D, E 70/DN 6

47 km de Drobeta Tr. Severin – pe DN 67D, E 70/DN 6

78 km de Caransebeş – pe DN 67D, E 70/DN 6

182 km de Timişoara – pe DN 67D, E 70/DN 6

386 km de Bucureşti, pe DN 67D, E 70/DN 6, sau 392 km pe DN 67D - E 70/DN 6 - E 574 - E 81.

- feroviar: teritoriul administrativ al staţiunii este traversat de magistrala feroviară Bucureşti – Craiova – Drobeta - Tr. Severin – Băile Herculane – Timişoara – Jimbolia sau Stamora Moraviţa, asigurând legătura dinspre capitala ţării şi spre cele două puncte de frontieră Jimbolia şi Stamora Moraviţa; este tronsonul feroviar european care uneşte Orientul cu Centrul şi Vestul Europei.Fată de Bucureşti, distanţa pe cale ferată este de 364 km, iar până la cele două puncte de frontieră este de 208 km (Jimbolia) şi respectiv 225 km (Stamora Moraviţa).

- aerian: traficul aerian de călători poate fi asigurat prin aeroporturile Caransebeş - 78 km (pe DN 67D, E 70/DN 6), Craiova - 160 km (pe DN 67D, E 70/DN 6) sau Timişoara - 160 km (pe DN 67D, E 70/DN 6).

- fluvial: fluviul Dunărea, prin porturile Orşova sau Drobeta-Tr. Severin, poate constitui cale de acces pentru turiştii care sosesc pe nave de croazieră, dinspre vestul Europei. Această cale de acces poate deveni, în perspectiva dezvoltării turismului de croazieră pe Dunăre, una reprezentativă, mai ales pentru turiştii din vestul Europei.

2.2. Potentialul turistic al zonei

2.2.1. Resurse naturale

Zona staţiunii Băile Herculane este caracterizată din punct de vedere al formelor de relief de prezenţa a trei elemente geografice / geologice definitorii: Munţii Mehedinţi, Munţii Cernei – Godeanu şi culoarul tectonic al Cernei (grabenul Cernei). Ansamblul acestor puncte geomorfologice de reper alcătuiesc un relief de o frumuseţe unică, spectaculoasă şi impunătoare.

Munţii Mehedinţi sunt alcătuiţi în special din calcare masive, recifale, dure, de culoare albă, caracteristici care determină frumuseţea şi semeţia lor. Au o singură culme principală, orientată NE – SV, cu aspect masiv, un bloc tectonic care domina atât dinspre Valea Cernei cât şi dinspre Podişul Mehedinţi. Înălţimile acestei culmi se situează în general între 1000 şi 1500 de m, dar domină prin câteva vârfuri consacrate în lumea drumeţiilor montane, pentru valoarea peisagistică deosebită: Domogled – 1.105 m, Vârful lui Stan – 1.466 m, Piatra Cloşani – 1.421 m, Pietrele Albe – 1.336 m. Sunt fragmentaţi de văi scurte şi adânci: Râmnuţa Vânătă, Râmnuţa Mare, Arsaşca, Motru Sec. Versanţii nord-vestici ai Munţilor Mehedinţi sunt abrupţi şi greu accesibili dinspre Valea Cernei, fragmentaţi de pâraie care curg în cascade, datorită unor frecvente rupturi de pantă.

Caracteristic pentru întreaga unitate montană este prezenţa reliefului carstic, manifestată sub diverse forme: peşteri, avene, câmpuri de lapiezuri, doline, ponoare, crovuri, văi seci şi polii, relief ruiniform, ş.a. Între Vf. lui Stan şi Vf. Domogled se află cea mai întinsă suprafaţă calcaroasă din regiune, mărginită spre râul Cerna de un abrupt de 400 - 600 m, fragmentat de numeroase văi carstice cum sunt: Ploştina, Ţăsna, Padina Seacă, Jelărău, Feregari cu chei înguste, greu accesibile, zonă în care se întâlnesc şi cele mai variate şi mai frumoase forme carstice.