Amenajarea turistică a zonei de litoral mexicane - Cancun

Amenajarea turistică a litoralului

Litoralul este definit ca zona de contact dintre elementele terestre şi hidrologice. Este un mediu fragil aflat în permanentă transformare şi deci permanent supus proceselor care duc la deteriorarea echilibrului.

Destinaţiile litoralului:

- extinderea instalaţiilor industrialo-portuare de mare anvergură, a implantărilor nucleare, mari consumatoare de apă;

- urbanizarea şi noile aglomerări urbane, prin extinderea celor existente şi dezvoltarea echipamentelor edilitare aferente acestora;

- consacrarea curei helio-marine în practica turistică, concentrarea în zonele de litoral a unei părţi semnificative a circulaţiei turistice.

Aspecte privind evoluţia turismului de litoral:

Cererea turistică pentru litoral a înregistrat o serie de mutaţii structurale cu implicaţii asupra procesului de amenajare:

- deplasarea de la turismul de grup la cel individual asociată cu o creştere a independenţei turistului care îşi organizează singur programul şi îşi asigură o parte din servicii; influenţa se manifestă asupra tipurilor de unităţi de cazare şi dotarea acestora (se vor prefera locuinţele individuale, apartamentele mobilate dar şi amenajările tip camping);

- diversificarea activităţilor recreative şi sportive în dauna plajei – nautismul a cunoscut o dezvoltare deosebită determinând crearea unor echipamente adecvate: porturi de agrement, cluburi nautice, şcoli de navigaţie, spaţii pentru organizarea de concursuri etc;

- organizarea activităţii în formula „club de vacanţă”;

- afirmarea turismului social etc.

Modele de amenajare turistică a litoralului:

Principalele elemente care sunt avute în vedere la amenajarea turistică a litoralului (concepţie de organizare, soluţii, tipologie, localizare) sunt trăsăturile cadrului natural şi în principal ale plajei şi mării. Un rol definitoriu au elemente ca:

- lungimea, lăţimea şi orientarea plajei;

- regimul eolian;

- curenţii;

- înălţimea valurilor;

- adâncimea apei;

- accesul la plajă;

- intrarea în apă;

- înălţimea falezei etc.

Probleme rezolvate de amenajarea turistică a litoralului:

- dimensionarea noilor localizări - se pleacă de la:

- identificarea suprafeţelor care pot fi amenajate;

- normele convenţionale existente exprimate sub forma mp/suprafaţă plajă sau suprafaţă teren pentru un loc de cazare, fie nr. de paturi la un ha suprafaţă totală amenajată. Valorile optime sunt 2 mp plajă + 8mp teren pt. un loc de cazare; 5-6 mp până la 8 mp plajă pe un loc de cazare, 100 de paturi la un ha. suprafaţă totală amenajată.

- alegerea modelului de amenajare – depinde de configuraţia terenului, rezultând o mare varietate tipologică a localizărilor.

În sinteză, se remarcă două soluţii (tipuri) principale:

- Urbanizarea (sau microurbanizării): realizarea unor staţiuni turistice cu concentrări imobiliare, amplasate în imediata apropiere a unui centru locuit sau integrate acestuia sau a unor complexe autonome dotată cu toate serviciile şi echipamentele viitoare de dezvoltare. Se organizează frecvent în jurul unui echipament sau element al resurselor naturale de mare atractive ca centru al staţiunii (golf, natural, port de agrement, cazino etc.)

- Construcţiile izolate, punctiforme, cu structuri exclusiv turistice, amplasate la distanţe nu prea mari de urbanizările existente sau de aşezările.